York la pas

Oameni. Îți zâmbesc adolescentin când îi privești insistent și te invită amabil să iei loc. Îți dau prioritate pe stradă, când copilăria își ia avânt în viteză. Civilizați și deschiși…, chiar dacă englezii și-au găsit de mult timp locul în rândul stereotipurilor răcelii și distanței comode.

Locuri. Se dezvăluie cald pe fiecare stradă, în fiecare tentativă de explorare, niciodată neglijată. De la parcul proptit lângă gară, înghesuit de veverițe prietenoase adorabile, până la Clifford’s Tower, totul degajă frumusețe și originalitate. Culori îmbinate niciodată inestetic, idei adunate în inițiative deloc neglijabile, frumos în fiecare pas dureros spre seară, dar atât de râvnit în curiozitate.

York’s Minister e o revelație. Piatră curbată în stil gotic, vitralii luminoase, curate în culoare, complicate în detalii, măreție cultivată în 200 de ani de muncă și așteptare. Celelalte biserici, deși mici în comparație, își cer dreptul unicității prin originalitate și personalizare: St Martin’s Church este o exponentă a păcii, pe care o vociferează prin cuvinte atât de bine alese încât își cer fiorii răspunsului: If you yourself are at peace, then there is at least some peace in the world. St Mary’s Church își etalează cele 1000 de pahare agățate de tavanul scund, o dovadă a artei moderne combinate deloc strident cu tradiția locului de cult.

Amalgam de gusturi și de tradiții, Ciocolateria din York este nu numai un amestec de istorii și nume, ci și un răspuns la veșnica întrebare „aproape” feminină, conform căreia ciocolata ar vindeca rănile cele mai adânci. Învățăm să degustăm cu ochii, cu auzul… cu simțurile toate. Pentru că ciocolata nu este numai o obișnuință, ci și o artă.

Fiecare loc, fiecare umbră încântă ca descoperire, ca sens și ca inițiativă. O zi cu adevărat frumoasă, începută cu o cafea la Baileys și încheiată cu imaginea bătrânului cu voce caldă, chinuind o chitară…