Primăvară-n fluturi

E dor de primăvară

Crudă

Pe obraji și buze.

 

Frunzele-și întind sevele,

Elastic,

În așteptare de soare

Și cald

Iar inimile

Se usucă

Și tremură,

Crescând fluturi

În pulsuri de iubiri

Renăscute.

 

E atâta dor de gingășie

În aer,

Încât nu mai încap

Nori

Peste bucurie.

 

Se coace-o primăvară dulce,

Cu miros de cireș înflorit

Și iubire înroșită

La soare.

 

Să fim primăvară

Cu suflet de femeie

Înnodând mărțișoare

În sacouri

Și zâmbind

Florilor de pe birou

Cum zâmbesc iubirile

Când se-aprind în fluturi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Advertisement

Mărțișor

…Și plouă,
Și e frig,
Și-i umbrelă,
Și-i cojoc.

Nu m-ai crede
Când ți-aș spune că vine
Primăvara
În mărțișor de buburuză
Și lumină caldă
La fereastră,
La fel cum
Nu ai ști că,
Pentru prima dată
Tu ești
Primăvara mea.

Hristos a înviat!

Încântare. Răsărit cu pașii împleticiți, căutând drumuri spre casă. Pace molipsind suflete, viral.

Lumină. În ceară, în ochii mijând cald pe geană, în zâmbet recunoscând amintiri, împreună, în lipirea obrazului de obraz, familiar.

De n-ar

De n-ar rugini
Primăvara
De ploaie,
Ti-aș încălzi
Sufletul
În palme,
Să nu se mai îndoaie
De frig,
De mine
Câte-un pic.

De n-ar însera
Primăvara
Pe pleoape,
Ți-aș însori
Zâmbete
Pe deget,
Să nu plângă mioape
Din buze
Din noi
Și din muze.

De n-ar îngheța
Primăvara
Sub mâneci,
Ți-aș lua
Inima
De gât,
Să nu mai judeci
Din nori,
Din mine
Și din zori.

Mixez

Mixez culori:
Din frunze, flori
Și gardul viu
De peste stradă.

Primăvara se joacă aprinsă
Până la colț.
În spatele casei,
Însă,
Tumori albe de iarnă
Hrănesc non-culoarea
Din temelie până-n streșini,
Palid.

Nu-i loc

Nu scriu.
Te privesc docil
Ca un copil nou
Care vede ochi în privire
Pentru prima dată.
Ce ochi!
Migdală curbată,
Cu marginea-n gene
Și mijlocul verde-
Ce verde…
Ți-am spus doar
Că primăvara
Se-ascunde cel mai bine
În ochii verzi
Și
Nu-i loc de poezie
În cuvinte
Când privești.

Cresc oameni

Primăvara cresc oameni
Din flori.
Nu știu dacă ai văzut
Vreodată
Când se nasc degete
Din petale
Și zâmbete din parfumuri;
Natural,
Ca vocea ta caldă,
Seara,
Când te strig.

Păcat

Mai taie din umbră!
Se strânge pe casă,
Pe geamuri
Și pe obrajii cărunți
De zăpadă.
Și nu-i păcat
Să fie întuneric în casă
Și-n privire
Când e lumină-afară?

Uscată la soare

Primăvara și-a descărcat bicicliștii în parcuri, deodată. Zgomot de lanțuri și roți învârtite, mâini încleștate unele în altele, iz de păr parfumat și eșarfe la fiecare doi pași. Soare, cald și plin, întârziind pe pielea albă lepădată de hanorace și bluzițe, în alint. Râsete colorate în conversații tipice de parc, despre nimic și despre toate.

Pașii se dezbracă de grabă și bocănesc alene pe trotuarul uscat spre nicăieri. În dreapta lac, în stânga verde. Și nu mai e nevoie de nimic… Miroase a copaci înfloriți și a început de vară iar gândurile zboară la vacanțe închipuite, pentru că nimeni nu te împiedică să visezi. Niciodată…

Ploaie în doi

Plouă indecis,
Fără rimă,
Ca poezia pe care ți-am scris-o
Fără versuri
Și ți-am înfipt-o în inimă,
Forțat,
Ca să mă auzi…