Londra la pas


Londra e o întâmplare niciodată nefericită, un amalgam de trăiri închise-n piatră veche și lumini de seară, un dor uitat în cer roșu, stingând zile. În plimbare, fiecare stradă are vocea ei; zgomotoasă, stridentă și grăbită, Oxford Street invită la diversitate, la bruiaj de oameni atât de diferiți încât ți se blochează în privire, curios. Dacă te îndepărtezi, însă, te regăsești cântând o liniște caldă, calmă, în pași mărunți și relaxați, ca noile străzi, inundate de lumină ploioasă, de vechile clădiri, dormind în tăcere. Diferit în forme, diferit în simțuri, invitând la nostalgie. Și crește-n mine, într-o agonie nevăzută, apăsătoare, ca așteptarea unei ploi care nu mai vine…Read More »

Edinburg și Newcastle. Tot la pas.



Plimbându-mă, am uitat să scriu. Cuvintele s-au revoltat și mi-au refuzat propozițiile, sensurile și îmbinările potrivite. M-am trezit într-o Scoție de festival, aglomerată de artiști cosmopoliți, uitată de ploi, înecată în muzică. Cimpoi, chitară, voci competitive și zâmbete aruncate turistic, oameni diverși încercându-și talentul în stradă. Edinburgh cu accent.Read More »

Începutul


Durham miroase a ploaie uscată și a plapumă caldă. Își întinde oasele pe străzi proaspete, verzi, își desenează viața în căsuțe cu acoperișuri egale și își cântă anii în accente.

Oamenii râd. E frumos aici… iar ploaia doarme.

Să fie Israel…


Nici nu știm ce ne așteaptă!

Închidem bine în urma noastră ușa primăverii reci de acasă și deschidem poarta generoasă a soarelui. Ca într-o poveste în care alegerile nu sunt niciodată imposibile…

Israelul ne întâmpină cu oameni îmbrăcați în negru, cu păr scurt și perciuni ondulați și lunguieți, cu pălării cu borurile largi, bine îndesate pe capete, ca să se vadă originea lor pură. Ne așteaptă cu o mașină de 8-9 locuri (discutabil) și ne dă drumul spre lumea palmierilor, portocalilor, bananierilor, măslinilor și cocotierilor. Read More »

Roma într-o zi…


Mă trezesc la 5 dimineața în aceeași postură de somn adoptată cu 4 ore jumătate în urmă, înclinată pe stânga, cu o mână sub pernă și cu picioarele îndoite în semn de frig. Mă așteaptă o zi lungă: hopa sus!Cu 10 minute înainte de ora stabilită, sună telefonul și ne târâim drumul spre aeroport într-un somn simțit în porii deschiși de apa fierbinte de dimineață și în ochii în care și-a găsit somnul atât de bine cuib pentru atât de puțină vreme. Nu se poate să plec fără să uit ceva acasă… Dar de data asta memoria scurtată de grabă și lene matinală este constructivă: am un motiv în plus să-mi cumpăr ceva de la Roma.. și de ce nu (?) o eșarfă cu buline multicolore, care să atragă atenția „fără intenție”?Read More »