Dormi,
Încet, cu Ene pe gene,
Cu zâmbet alene,
Scobit în catrene.
Dormi,
Sub aripi inchise,
Păzind peste vise,
Din inimi întinse.
Dormi, minune,
Dormi.
Să dorm și-atât. Să-mi cadă oboseala de pe brațe, alb, pe pernă. Să-mi caut realitatea-n vis de-amiază, cu doru-n cârcă. Să dorm cu vis distins, cu capul într-o parte, neglijând.
Să dorm ciudat, cu suflet strâns din trudă. Să-mi număr orele greoi, cu lene binecuvântată-n neputințe. Să dorm ca niciodată, în tăceri, nepovestind nimic niciunei vieți, din buză.
Să dorm și-atât! A, bine! Și să mai uit din mine cât mai sunt!
Orașul doarme
Pe minutare.
Orele se comprimă
În regrete non-somnolete
Și liste neterminate.
De fiecare dată
Când adorm
Mai rămâne
Un cuvânt
De spus,
O cale
De urmat,
Un om
De iubit
Cu pleoapa deschisă.Read More »
Aș dormi
O sută și una de nopți:
Cu fruntea lățită
De vise,
Cu ochii plutind
Pe sub gene,
Cu buzele-nchise-n
Tăcere,
Cu gândul ascuns
De durere,
Cu sufletu-ntins
Pe cearșafuri,
Cu spatele-ntors
Pe-o părere.Read More »
Scad ochi din pleoape
Și visuri din gene,
Scad gânduri mioape
Și eterogene.Read More »
Când aștepți,
Timpul se dilată.
E nevoie de comprese
Cu oameni calzi
Și cărți cu miros de praf,
Pentru ca zilele din ore
Și minutele din secunde,
Să treacă normal,
Bătaie cu bătaie,
Din ceasuri,
Prin mine,
Până vii.
Read More »
Dimineața își uită conceptul de devreme.
Cafea? Da! Clătite? Da. Prăjitură cu vișine? Da. E mama pe la tine? Da.
Somnul de amiază e binefăcător, cu mențiunea că s-ar putea să dureze până seara…
Inspirația e-n vacanță. Se înlocuiește cu filme și inițiative de citit.
Încă puțin somn? Da!…Poate după o vocaliză bună, ca să nu-mi ies din ritm.
Somn. Profund. Fără vis. Cuvintele îmi dorm.
Așa că doar vă dedic:
Mi-au obosit ochii:
De tine și de-o foaie albă
Pe ambele părți.
Mi-au obosit mâinile:
De stare și de-un gest cărunt
Pe vorbe cunoscute.Read More »