„Virturealitate”

Am o mie de prieteni.
Fiecare trăiește
În căsuța lui
Special amenajată,
Profilată,
În zâmbetul lui
Definitiv,
Cantitativ,
În oglinda lui
Luminată,
Educată,
Pe peretele lui
Fascinant,
Contrastant.

Advertisement

Suflete

Unii oameni pierd suflete. Trec pe lângă ele distrați, mestecând cuvinte grele despre viață, așteptând revelații care nu mai vin. Se scurg puțin câte puțin în agonie și scad din ei definiția bucuriilor perpetue, a frumuseții care există suav, deloc strident, în fiecare pas, ca un dat care trebuie luat de mână ca să înflorească, să încânte

Noapte-n scene

Început timid. Oameni frumoși, împăturiți în haine colorate. Scaune, cu minus. Ritm. Legănare jenată de pe-un picior pe celălalt, în acomodare. Microfon. Ochi închiși cu voce mare, rezonanță-n boxă. Răzbunare pe urechea dreaptă. Sechele și pe stânga.

Clătită-n chitară

Obraji încleștați în râsete. Atât de colorate, încât dor! Sursă de haz în orice cuvânt, orice reacție discretă sau neașteptată. Se râde molipsitor, cu mușchii încordați, în transă de corp infidel în reacții, mișcându-se sacadat, nefiresc, amuzat până la limită.

Clătitele cu ciocolată și banane, magiun sau dulceață de piersici dau avânt serii, în armonie de chitară și voci calde, cunoscute, schițând un „Gândacul de pe deget” muzical, printre buze, cu chef de reîntâlnire. Îmi fur îmbrățișările strident, pentru că mi se cuvin.

Weekend pe scurt

Intens:

Vineri: colinde stoarse din suflet, repetate în armonie. Cel mai bun vin fiert din lume și ceșcuțe de ceai alb negru. Happiness tea. O necunoscută întâlnită și descoperită familiară în miros de Crăciun timpuriu și de pâine coaptă. Două prietene dragi alunecând pe gheață și cântând.

Cu voi

De-aș ști să calculez, mi-aș organiza prioritățile în oameni, cu minusuri și plusuri, echivalări și rezultate clare, concise. Mi i-aș apropia, solidar, pe cei permeabili. I-aș îmbrățișa pe cei care râd. Le-aș vorbi celor deschiși. I-aș scrie pe cei care iubesc. Iar pe tine te-aș pune poate în josul listei, pentru că mă refuzi.

Weekend devreme, până târziu

Suntem mulți. Conciși sau în excese, scunzi, înalți, diferiți și similari. Trăim râzând, cu poftă, cu sufletul întreg, molipsitor. Cântăm. Ne adună chitările în seri de poveste și vocile în melodie și cântăm. Până rămânem fără cuvinte, până nu mai suntem, până uităm că trăim în trupuri, pentru că sufletul dă pe dinafară. Și pentru că noi așa învățăm să trăim…

Însucevire

Drum bun, căciula peste ochi. E frig în Suceava-nstelată și-i brumă-n verde și rugină.
Drum bun și zâmbetu-n obraji. Se cere la vamă…se cere cu dobândă.
Drum bun, doru-n bagaje. Suceava-i umană când cere.

Sunt un om norocos

Sunt un om norocos. Sau am un înger. Dacă îmi uit portofelul în sala de clasă, primesc un mail și mi se aduce la ușă, deși are în el 3 burse jumate și un buletin hidos.

Pe scurt

Gând rece, emoție exacerbată de întâmplare uitată, pe repeat, seară ciudată, ochi înghesuiți pe rânduri, nervi întinși, nerăbdare, somn. Dimineață cu țeavă ciobită inisistent,sunet tâmp repetat glorios în sunete ascuțite. Trează.