Atât de alb


index
Alb:
Pe trotuare,
Cu urme de pași
În modele de iarnă,
Pe paltoane,
Cu guler
Și eșarfe,
Strânse pe obraji
Roșii și reci,
Pe gene,
Deschise
În lumină.

Alb:
Pe mâini
Împletite în mănușă,
Pe vise zâmbind
Și pe sănii
Pregătind copilării
În pârtie
Și țurțuri
În păr.

Alb:
Pe cărți deschise
În grabă,
Pe mașini
Desenate-n inimi
Pe geamuri,
Topit pe lentile
Strâmbe
Și pe buze
În zâmbet.

Numai departe,
În suflet,
E încă
Fum.
E greu să-i speli
Pereții
Cu nori
De zăpadă.
Până să ajungă
Înăuntru,
Albul se topește
Pe drum:
Așteptând
Să se deschidă
Uși,
Să se recunoască
Păcate,
Să se ierte
Căderi,
Să se facă
Lumină,
Să se molipsească
Oameni
De iubiri.
Și de alb.
Atât de alb
Încât să doară
Fumul
Când se-ntinde,
Încât să șteargă
Umbra
De rădăcini,
Încât să deschidă
Ochi
Spre ochi
Și inimi
Spre cer.

Simplist


imagesCAO0DTUY
Iarna
Nu e
Zăpadă,
Mâini amorțind
Agățate-n buzunare,
Ochi clipind
În ninsoare
De frică să nu-și topească
Lacrimile,
Troiene atacând
Pași curajoși
Și
Frig tăind
Plămânii aprinși.

Iarna e un sentiment.

Mixez


snow
Mixez culori:
Din frunze, flori
Și gardul viu
De peste stradă.

Primăvara se joacă aprinsă
Până la colț.
În spatele casei,
Însă,
Tumori albe de iarnă
Hrănesc non-culoarea
Din temelie până-n streșini,
Palid.Read More »

Dragă Moșule,


Ți-aș povesti despre lume. Vezi tu, noi încă suntem copii, chiar dacă unii avem fire albe, în decor de iarnă. Ochii încă ne sunt vii și sprâncenele arcuite în mirare când ascultăm colinde și colorăm bradul cu globuri. Ți-aș povesti că mulți n-am uitat să ne jucăm; poate ne-am pierdut jucăriile pe drum, dar ne-au rămas gura și ochii, zâmbetele și îmbrățișarea.
tumblr_lbkmojSeW71qbkcruo1_500_large
Și, chiar dacă știi, ți-aș povesti despre cum sufletele noastre cresc iarna, magic, într-o bucurie măruntă înmulțită de respirația rece, râzând după fulare, de mănușile împărțite în încolăcirea degetelor, de setea de lumină și culoare,în sfârșit potolită pe stradă și la geamuri, de mirosul de brad și de zăpadă albă. Se măresc pentru că, de fapt, noi n-am crescut niciodată „total”. Încă ne legăm șireturile sub birouri și încă râdem sacadat în poante puerile.
Read More »

Mi-ai vrea tu iarna


Mi-ai vrea tu iarna, scobită din cocos, cu gene de pluș, degete albe și privire-albastră. Îmi vinde povești la fereastră. Le-ngroapă în aromă de portocală decojită și le înghesuie înăuntru prin gaura cheii, candid, firesc, în zâmbet de revedere.

Mi-ai vrea tu iarna, cu mănuși de puf și ochi de măslină. Ar sta la gura sobei, cu mine, până și-ar topi gheața de urma bocancilor. O las să-mi sporovăie despre ger și scârțâit de pași în zăpadă, până mi se face dor de ducă și de țurțuri. Și plec.tumblr_lceq3wUg4f1qcmguho1_400_large_weheartitRead More »