A dărui

Fiecare zâmbet
S-a născut sensibil
La întuneric.
Nu strălucește
Decât în limpezimea
Soarelui,
În bucuria luminoasă
A sufletului
Care îl hrănește.

Nu strivi
Zâmbetele abia născute.
Așează-le
Frumos
La lumină
Și mângâie-le
Rostul.
Vor crește adânci,
Și vor naște
Alte minuni
După ce învață
Să dăruiască.

Lumină.

Zbor

Să nu tai
Niciodată
Aripile abia deschise
Pentru zbor.

Ochii ridicați
Spre cer
Nu-și pot lua avânt
Decât prin zâmbetul
Celui care îi privesc,
Iar
Un zâmbet
Absent
E suficient
Pentru a îndoi
Aripile
Aprinse
De frumusețea
Zborului.

De-ar

De-ar trece timpul
Cu viteza gândului
Aprins
De întâmplare.
De-ar fugi,
Întețit de vântul schimbării
Așteptate.
Apoi,
În brațele tale,
Să se oprească
Visul,
Întregindu-și clipa.
O veșnicie doar:
Cât țin sufletele noastre
Împreună.

De s-ar topi
Așteptarea
Cu puterea focului
Mistuind povara
Nefirescului,
De-ar dispărea,
Subțiată de dorința cuprinsă
În ochii tăi.
Apoi,
În zâmbetul tău
Să se vindece
Dorul,
Din copilăria gestului.
Pentru totdeauna:
Cât ține tinerețea
Sufletelor lipite
În poveste.

Pe bune.

Am observat că
Zâmbești
Când scriu.
Așa că,
Mi-am luat în brațe
Literele
Și le-am aruncat,
Haotic,
Pe hârtie.
Le-am scuturat de întuneric
Și de bastonașe,
Până mi-a rămas
Privirea
Clară,
Ca lumina pe care o aprinzi
Noaptea
Să strivești de perete
Un țânțar vinovat.

Lecția

Eu ți-am dat un ochi,
Tu mi-ai luat privirea.
Credeam că pot să văd
Și cu-n singur ochi
Sub sprânceana dreaptă.
Dar nu mai știam să văd
Decât privind.
Iar privirea
Nu mai era
A mea.

Foame

Punem de-un zâmbet.
Cel mai bun e la filtru:
Strecoară grijile,
Fără să-i surpe
Din mister.
Pentru ca linia să-i rămână senină
Până la gropița din obraz,
Adăugăm miere
Din vorbele mele
Pliate pe vorbele tale,
Perfect,
În armonie.
Pentru imagine
Se poate adăuga
Un sărut:
Face bine la ridurile
Din jurul buzelor
Când zâmbesc.

Parcurs

În fiecare zi
Strâng răsăritul
În palmă.
Îi stă bine
Între unghiile mele
Pătrate.

Știi?

Știi oglinda rotundă,
Strânsă-n cui,
Cu pete ciudate
În reflexii?
Am spart-o!
Avea ceva din tine
În ochii mei
Și-mi încâlcea privirea
Când mă căutam dimineața
Doar pe mine.

Puțin

Mai taci puțin:
Aș vrea să mai vorbești!
Să-mi spui sau să mă taci când ești
Cu mine-n gând sau în povești –
Prea plin!

Bagaj

Mi-am pus casa-n bagaj;
A trebuit s-o-nghesui
Printre haine și gânduri
Neîntoarse.