De-ar trece timpul
Cu viteza gândului
Aprins
De întâmplare.
De-ar fugi,
Întețit de vântul schimbării
Așteptate.
Apoi,
În brațele tale,
Să se oprească
Visul,
Întregindu-și clipa.
O veșnicie doar:
Cât țin sufletele noastre
Împreună.
De s-ar topi
Așteptarea
Cu puterea focului
Mistuind povara
Nefirescului,
De-ar dispărea,
Subțiată de dorința cuprinsă
În ochii tăi.
Apoi,
În zâmbetul tău
Să se vindece
Dorul,
Din copilăria gestului.
Pentru totdeauna:
Cât ține tinerețea
Sufletelor lipite
În poveste.
Chgabriela's Blog 