Răceală


1f357204f9a2cf44c60345c3d9a49b0d.jpg

Am luat o bucată de nor

Și ne-am acoperit ochii.

Era nevoie

De geană închisă

În amestecul ăsta aleator

De birouri și șervețele

Răcite bine

La aer condiționat.

 
Apoi,

Am aprins soarele

Și l-am rugat să se-ntindă

Mai tare.

Era nevoie

De căldură topindă

În frigul ăsta lipit

De fulare, paltoane

Și buze uscate

Pe cana de ceai.

 

La sfârșit,

Când soarele și norii

Au obosit,

Ne-am strâns în brațe.

Era nevoie

De iubirea ta

În aglomerația asta

De șervețele reci

În cuvinte răgușite.

 

Și lumea s-a oprit

Rotundă

Să ne admire

Nemurirea.

 

 

 

 

 

 

 

Advertisements

Cât


images
Mi-ar fi teamă
Să fiu soare.
Poate aș străluci
Pe chipurile
A mii de oameni
Și aș aduce bucurie
În suflete,
Dar nu mi-ar ajunge
Ziua
Să-ți spun
Cât.
Și cum să apun
Fără tine?

Mi-ar fi teamă
Să fiu ploaie.
Poate aș răcori
Buzele
A mii de oameni
Și aș aduce alinare
În suflete,
Dar nu mi-ar ajunge
Timpul
Până m-aș topi în
Râu
Să-ți spun
Cât.
Și cum să mă topesc
Fără tine?

Mi-ar fi teamă
Să fiu vânt.
Poate aș îndoi
Neputințele
A mii de oameni
Și aș aduce visare
În suflete,
Dar nu mi-ar ajunge
Lumea-ntreagă
Să-ți spun
Cât.
Și cum să respir
Fără tine?

Mi-ar fi teamă
Să fiu cuvânt.
Poate aș vorbi
În mii de oameni
Și aș aduce dezlegare
În suflete,
Dar nu mi-ar ajunge
Toate slovele lumii
Să-ți spun
Cât…

Te iubesc.

Bine


92711whetherweretogetherornotlovephotoloveimage
Poate ar fi bine
Să fiu lumină.
Ți-aș oglindi
Obrajii
În soare
Și m-aș juca
În părul tău.
Dar mi-e teamă că
O să zâmbești
Și
N-o să știu
Să nu te topesc
Strângându-te
În brațe.

Poate ar fi bine
Să fiu ploaie.
Ți-aș răcori
Pielea
Însetată
De apă
Și
Ți-aș răvăși
Genele
Sub umbrelă.
Dar mi-e teamă că
O să mă privești
Și
N-o să știu
Să nu fiu potop
Sub ochii tăi.

Poate ar fi bine
Să fiu inimă.
Ți-aș controla
Pulsul
În muzică
Și
Aș împărți
Bătăile
La doi.
Dar mi-e teamă că
O să mă cuprinzi
Și
N-o să știu
Să-mi opresc pulsul
Sub genele tale.

Poate ar fi bine să fiu
Tu.
Poate ar fi bine să fii
Eu.
Ne-am cunoaște
Și ochii,
Și lumina,
Și ploaia,
Și inima
Și le-am crește
Iremediabil
Împreună.

Un drum


Încerc să merg pe-un drum. Uneori, alunec de pe șine, obișnuită să nu-mi privesc picioarele când merg, și cad. La fiecare hop, îmi plânge un pic obrazul de surpriză și durere. Câteodată mă joc. Îmi plimb picioarele pe trotuar, cu entuziasmul unui copil animat de culoarea cretei în șotron, și-mi tocesc tălpile în zgârieturi fine, desculț. Îmi place să simt săritura în pătrat strident, în moalele degetelor uitate de joacă, și să râd. Îmi amintește de mine cum aș vrea să fiu: un copil murdar de cărămidă pe degete, așteptându-și rândul la șotron.0c2f8a46b662d79d39ace6d8672b5221Read More »