Dans


tumblr_ncwey3wuTh1so3o27o1_400
Știi copilul ăla
Zăpăcit
Care te aștepta
Seara
La o gură de cafea?
Încă te așteaptă.
Doar că a pus
În ceașcă
Dor,
Putere,
Speranță
Și un pic
De Dumnezeu.
Atât cât să
Nu orbească
Lumina revederii
Și ochii tăi
Calzi.

Știi cuvintele alea
Multe
Care îți scuturau
Urechile
Prea de dimineață?
Încă vorbesc.
Doar că au pus
În litere
Inimă,
Minte
Și un pic
De cer.
Atât cât să
Nu împovăreze
Spatele
Pe care-l ținem drept
Împreună.

Știi povestea aia
Frumoasă
Care îmi adormea
Genele
Când râdeai?
Încă trăiește.
Doar că rața
E acum un suflet
În care a crescut
Încă unul:
Cu bucurii,
Cu tristețe,
Cu drum întortocheat
Și final fericit.
Ca după lupta
Din tărâmul celălalt.

Știi speranța aia
Amăgitoare
Care ne deschidea
Inimile
În bucurie?
Încă luminează.
Doar că a pus
În rețetă:
Stropi de realitate,
Cu distanțe,
Cu pași înainte
Și înapoi,
Ca într-un dans
De viață
Din care nu ieșim
Până nu ne topim
În iubire.
Mereu.

Advertisements

Vino!


Vino! Odihnește-ți ochii pe umărul meu și spune-mi că n-ai plecat niciodată. Că îți amintești ultima îmbrățișare, ultimul sărut trimis în aer cu un zâmbet.

Vino! Spune-mi că ți-e dor. Lasă-ți gândurile în palmele mele. O să am grijă să le mângâi, până învie în speranță. Nu-mi refuza zâmbetul. E oricum al tău.

tumblr_ltwnxiX3LT1qf70r5o1_500Vino! Adună în linie toate sufletele lumii. Voi fi poate, mai mică decât ele. Poate cu ochii mai strâmbi, cu buzele mai scunde. Nu voi ști mereu să-ți repar tristețea altfel decât prin îmbrățișare. Alege.

Vino! Nu vocea ta îmi lipsește. Ci sufletul tău copilăros, când îmi pune piedică pe scări sau îmi refuză îmbrățișarea, pentru că vrea să se joace. Îmi lipsește gustul cafelei amare și ciocolata dată la schimb pe o bere, de drag. Iubirea crescută din două suflete care n-au învățat încă să fie, cu totul, împreună.

Vino! Nu pierde frumosul, căutând uși care poate nu știu să se deschidă, decât pe jumătate. Eu nu voi ști să plec vreodată. Voi fi aici, chiar și când speranța va strânge podeaua în brațe, neputând să mai respire.

Vino! Iubirea nu e sigură, dragul meu. Dar crește, dacă o dăruiești. Nu-mi spune să caut. Privește-mă în ochi și în pistruiul de pe pleoapa dreaptă. Chiar vezi în mine sfârșitul?

Vino! La mine în suflet e atâta loc de când ai plecat. Poate vei găsi ceea ce cauți. Te gândești și tu la ce poți să pierzi? Mi-e dor. Și sufletul mi-e mic. O să te-nghesui până încapi. Întreg. Te-așteaptă tricoul bleu în colți de rechin și o îmbrățișare crescută până la cer.

„În mine se vorbește și azi despre tine”.

Să intre


tumblr_lw1qzydoJD1qmxbzeo1_500
Se întâmplă.

Când deschizi inima
Spre tot ce simți
Că e complet
În nemurire,
Spre tot ce e frumos
În ochii mari
Și veseli,
Spre tot ce vrei să fii
Când crești…
Se-ntâmplă că
Se strâng în
Adunare
Urme de praf
Și
Gând acid
Și frig.
Lumina gândului deschis
Spre viața inimii
Bătând în doi
Se pleacă-n greutate
Și în întuneric.

Se-ntâmplă
Să-ți murdărești
Dumnezeul
De lacrima neclară
În durere
Și să uiți –
Că niciodată
O inimă deschisă
Nu strânge în bătaie
Mai multă moarte,
Decât viață,
Mai multă întrebare
Ca răpuns.

Îmi port
Inima
Deschisă.
Să intre:
Și cald,
Și frig,
Și mângâierea ta
Purtând viață
În vârf de deget,
Și-n cuvânt –
Speranță.