Ruptura

Câteodată mă rup.
Când plec,
Partea ruptă
Rămâne pe loc,
Îndrăgostită de trecuturi.
N-am înțeles niciodată
Oamenii care nu știu
Să conjuge timpul
La prezent.
Se încăpățânează
Să conjuge viața
La trecut
Și viitor,
Cu pretenții de înțelepciune
Și de clarviziune.

Viitor din trecut

Viitorul meu
Se leagănă pe-o ață
Subțire,
Abruptă,
Ca zâmbetul tău,
Ușor diluat
Când nu mai știi
Să fii om.

Sinuos

Trecem peste. Se încordează mușchiul inimii în bătaie, pulsând grăbit sânge în vene. Trăim forțat, cu pielea înfiorată, cu gândul concentrat în ridurile de pe frunte, cu mâinile pocnind cuvinte nespuse. Alergăm. Pașii se împiedică neputincios în pietre și praf cu miros de ploaie trecută. Ne oprim și privim în urmă: e ciudat drumul ăsta alambicat în voință, șerpuit în țintă, indecis.

Părere

E cald și-n mine crește o părere. Se agață de neuroni și se leagănă copilăros, încălzind potențiale. O posibilă întâmplare aici, un vis aproape împlinit acolo, și așa mai departe… Iar părerea crește, cu fiecare zâmbet.

Inimă de scorțișoară

Mi-e inima de scorțișoară:
Arde.
Și-ar stinge mușchiul într-o cană cu vin:
Fiert
Și ar bate în ritm de colind:
Nuanțat,
Ca filosofia ta, mută,
Când pleci,
Pășind…

Brumă

Se-nfige toamna-n frunze:
Coapte.
Se-alintă vântu-n doruri:
Moarte.
Se scurg anii pe pleoape:
Încinse.
Se-adună ploi din soare:
Stinse.

În viață

Viață lentă, alunecoasă, cu miros de acasă și dor de mâna mamei scârțâind pe clanță în semn de „n-ai făcut ochi și e dimineață”. Viață cu miros de cafea cu lapte, savuroasă, tăcută și caldă, ca un sărut pe obraz, așteptat de multă vreme.

Trecuturi

Trecuturi viclene. Cameleonice. Își jură prezentul în intenții și-și scot faptele repetat la licitație. Să nu le uiți, să nu le pierzi, să nu le înstrăinezi. Îți bat la uși. De nu le răspunzi, îți lasă pachete cu nostalgie în tindă și își râd perfid victoria, așteptând.

Hai acasă!

Mi-a ieșit o minune în cale. Avea acoperiș de draniță și gust de vișine coapte în vârf de crenguțe firave, acre și dulci. În jur răspândea parfum de trandafiri roșii, albi și galbeni, iar din îmbrățișare i-am auzit vocea mamei, în zâmbet: „Ai ajuns?”.

Scrie-mă

Scrie-mă, iubitule, scrie-mă!
Cu rânduri egale și strânse,
Cu litere mici, mari, legate,
Ca-n viață să-mi intri cu totul,
Plin,
Fără pauze,
Fără regrete…