Sunt


M-am născut dintr-un gând la unison, în Pătrăuții Sucevei. Crescând și târându-mi sufletul pe două picioare împiedicate, m-am jucat întotdeauna cu literele, iubindu-le și protejându-le în sensuri doar de mine știute. „Vorbeai în legea ta și numai tu te înțelegeai”, spunea mama după 20 de ani despre copilul cu mintea aiurea și părul în ochi. Scriam grăbit, cu forma literelor îndoite pe linii, fără regulă, la cinci ani, într-o invidie profundă față de frații mei, care își păstrau comoara cariocilor în spatele privirii răutăcioase de școlari timpurii. Și mi-am primit răsplata primelor litere pronunțate strident, din cartea cu animale pe copertă: cutia cu carioci.

Mi-am intrat, treptat, în drepturile șefiei, în primii ani de școală; drepturi cu merit pentru foaia de ziar pe care am parcurs-o în prima oră, deși fără grădiniță la activ. Îndrăgostită de culori, mi-am asortat adidașii fosforescenți cu florile coroniței pe care nu uitam să o port până acasă în ziua premierii. Creșteam. În fața mea răsăreau cuvinte necunoscute, transcrise caligrafic în vocabular, cu definiția standard pe partea dreaptă. Am început să mă joc, scrijelind rime pe hârtie, pe care să le strecor în mâna celei mai bune prietene când nimeni nu era atent.

Din prima bancă, liceul a supraviețuit poveștii mele despre viață, într-o filologie saturată de cuvinte și de sensuri, atât de bine nuanțate de draga mea profesoară de română, o femeie cu ochii blânzi și zâmbetul sincer, care m-a învățat să citesc frumos: cu creionul în mână.

După patru ani în care am scobit sensuri în cuvinte (2006-2009), am descoperit din nou Literele, la Universitatea din București. Cu mapa în mână și ochiul atent, am învățat despre comunicare, comunicând, într-o redundanță deloc întâmplătoare. Dublată de strategii și campanii, comunicarea și-a cerut completarea relațiilor publice, într-un exercițiu social continuu de a crea imagine, de a transmite informație în două sensuri, de a înfrumuseța domeniul printr-un efort gândit pentru oameni și despre oameni. În paralel, mi-am dublat strategia universitară cu multă poezie și proză, saturându-mi iubirea cuvintelor în blogging, o provocare pe care încă o onorez, și lectură continuă.

Drumul meu în literatură își caută rădăcini, ca orice început. Cuvintele îmi sunt rețetă și mod de viață. Deși limitate ca număr, în combinație își cer dreptul la infinitatea interpretării, și se joacă. Îmi rămâne doar să le traduc, prin ochii mei, într-o poveste.

121 thoughts on “Sunt

  1. Salutare🙂

    Doresc sa te anunt ca te-am adaugat si eu in blogroll, insa as avea o rugaminte. Sunt la tine in blogroll, cu numele de Elgee. M-am mutat de pe acea adresa pe http://www.gratianlascu.com . Te rog frumos, daca se poate, sa editezi link-ul.

    Multumesc frumos🙂

    (n-am gasit nicio adresa de mail, asa ca am scris aici – sper sa nu fie problema)

  2. Buna,
    Poti te rog sa-mi faci rost de poezia: Craciunul Orfanilor. Am auzit-o candva si tare o mai caut acum, dar nu mai dau de aea.
    Merci

    gabi

      • eee, sa fi copil iubit si rasfatat, da nu prea mult, si-n weekend sa ai deschis – La Buni – la prajiturele …; la barfe mici sa stai alaturi de prietene, chiar de numai una ai; baietii sa-ti trimita biletele …; din cand in cand un shoping sa mai bagi desi s’ar vrea mai des …; e chiar frumos si amuzant sa stai privind in sus cu capul in jos …; cu visele o fi la fel, ma-ntreb!
        Bine te-am gasit!🙂

  3. Prietenii sa fie buni, nu multi! Barfele sa fie discutii fara rautate:) Shoppingul sa fie relaxare! Sa saluti mereu copilul din tine! Visele sa fie pe cat se poate cu capul pe umeri. Multumesc pentru cuvintele frumoase!

  4. Copilul din noi nu dispare niciodata. El ramane esenta noastra, pe care o acoperim cu multe straturi, prea multe. Intr-o zi, cand ne va fi cu adevarat dor de el, vom calca in picioare toate acele invelisuri, si nu le vom mai pune la loc niciodata, pentru nimic din lume, si pentru nimeni. Adevarul este ca noi suntem numai acel copil, toata viata.

  5. felicitari pentru blog! cu o mica intarziere te descopar si eu, multumita cronciii facute unui film. eu am un blog dedicat exclusiv filmelor. daca nu te deranjeaza asocierea cu blogul meu, as fi incantata sa te adaug in blogroll. nu implica vreo obligatie din partea ta🙂

  6. Pina unde am fost n-am gasit ceva de care sa trec sau sa nu-mi placa.
    Desi sint intr-o perioada cu putine cuvinte, nu puteam sa trec pe aici fara un “Buna ziua!”
    Saru’mina!

  7. Uau! Te admir pentru ceea ce faci; foarte frumos. Citind articolul tau, am gasit in mine din nou dorinta pe care mi-am pus-o de mult in gand..

  8. Bine te-am găsit. Mulțumesc că mă faci atât de fericit atunci când îți citesc postările. Tu ești o fată minunată. Dai dovadă de optimism, altruism și sinceritate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s