Încă

Nu te-aștepta
Să crească munți
Din vise
Și să se-așeze veșnicia
Simplu,
Pe iubirea ta,
Doar pentru că e mare
Și nu doare-acum.

Așteaptă-te
Să fie greu și simplu,
Să fie bine
Și să fie rău apoi,
Să fie piedici
Peste drumuri line,
Și bucurie multă
În suflete crescând
Cu ochii-n cer
Și inima
În inimi.

Nu te-aștepta
Să nu mai fie luptă,
Căci lupta e în oameni
Orice-ar fi.

Așteaptă-te să ai
O mână strânsă-n mână
Zdrobind din timp
La unison.
Iar lupta toată
Spre rău
Și spre mai bine
Să o împarți
Mereu la doi.

Așteaptă-te-n iubire
Nu să-ncapă
Fericirea lumii
Toată
În inima crescută
De-un vis naiv
La doi,
Ci ca-n căderi
Să te ridici
Mai bine
Și să lupți
Mai abitir
Cu inima lui
În brațe,
Pe-un legământ
Pe care să îl porți
Spre veșnicii
Pe deget
Și în suflet.

Căci fericirea
Nu e
Să nu treci
Prin piedici
Și căderi,
Ci să-nțelegi
Că-n capăt
De chinuri și de luptă
E mâna lui
În mâna ta,
Strâns,
Încă.

Odihnă

Lasă ochii
Să se odihnească.
Așează-i în palmele
Mele,
Deasupra obrajilor,
Să le alint visele
În spatele pleoapelor.

Lasă buzele
Să adoarmă.
Așează-le pe fruntea
Mea,
În sărut,
Să le fur plinul
Din spatele cuvintelor.

Lasă mâinile
Să cadă.
Așează-le
În mâinile
Mele,
Încâlcit
Să le strâng
Când dorm aproape.

Lasă inima
Să se odihnească.
Așeaz-o
În inima
Mea,
Cu totul,
Să o umplu
De iubire
Când uită să crească.

Lasă-te
În brațele mele.
Odinește-te.
Așează-te
Lângă mine,
Strâns.
Să devenim
Un suflet
Împreună.

Adevăr

Ia un loc. Nu, nu pe marginea sufletului. Intră! Știu că nu mă vezi. Dar m-am aranjat special pentru tine. Am nivelat ridurile cu dor, am ras praful care s-a adunat taman în mijlocul sufletului, am ordonat bătăile inimii, să se completeze cu ale tale. Nu mai gândi. Ia-mă de mână și simte.

Privește-mă. N-am fost niciodată frumoasă, cât să-și laude revistele victima de lentilă. Am defecte, deși Dumnezeu m-a creat perfectă, într-un scâncet de aproape 4 kilograme. Mi-am urâțit chipul cu griji și plângeri de doi bani, am umplut buzele de vorbe prea multe. Dar n-am știut să te iubesc decât complet, chiar și când ochii noștri nu știau să se întâlnească fără tristețe.

E liniște. Nu mai spun. Mi-au obosit cuvintele, neînțelegând ce trebuie să vorbească, fără să îndepărteze. Fără să sperie. S-au scuturat de atâtea ori de adevăruri, încât nu mai știu decât să urle, fără rușine, fără secrete. Hai să ne trăim tăcerea fără distanță. E și Dumnezeu pe aici. A intrat când am deschis ușa, să te caut.

Ia un loc. E frig și știu că ai mâinile calde. Pot să le împrumut? Aștept. Îmbătrânesc și doare. Deși îmi spui că merit lumea toată, se pare că n-am ajuns încă să te merit și pe tine.

Așa că îmi împachetez sufletul, după ce-l aspir în fiecare zi de sentimente. Și-l pun la presat. Poate, când în tine n-o să mai fie loc de alte iubiri, o să mă-ngesui și eu, să mă-ncălzesc în mâinile tale.

N-aș da

N-aș da privirea ta
Când mă cerți
Pe orice zâmbet
Exersat
În atâtea chipuri.
Pentru că știu
Că ochii tăi
Sunt sinceri
Când mă iartă.

N-aș da mâinile tale
Pe care le retragi
Pe orice îmbrățișare
Firească
De revedere.
Pentru că știu
Că mâinile tale
Sunt sincere
Când mă primesc.

N-aș da visele tale
Pe care le aștepți
Pe orice promisiune
Strălucind
În buze cunoscute.
Pentru că știu
Că visele tale
Sunt sincere
Când muncesc.

N-aș da iubirea ta
Pe care o ascunzi
Pe orice dovadă
Generoasă
În cuvinte.
Pentru că știu
Că iubirea ta
E sinceră
Când tace.

Cel puțin două

Aș vrea
Să-mi cunoști ochii.
Am cel puțin două
Perechi.
Una pe care o port
Când e soare
Și
Lumina dă pe dinafară
Sub gene.
Alta când cuvintele
Nu mai știu să vorbească
De prea multă tăcere
Împărțită.

Aș vrea
Să-mi cunoști mâinile.
Am cel puțin două
Perechi.
Una pe care o port
Când e rost de îmbrățișare
Și
Iubirea dă pe dinafară
În simțuri.
Alta când degetele se frâng
De prea multă absență
Împărțită.

Aș vrea
Să-mi cunoști buzele.
Am cel puțin două
Perechi.
Una pe care o port
Când bucuria explodează
Și
Sărutul își caută
Împlinirea.
Alta când neputința le lipește
De prea multă iubire
Neîmpărțită.

Aș vrea
Să-mi cunoști sufletul.

Cealaltă

Cea mai frumoasă
Parte
Nu e niciodată
Pe jumătatea ta
De prăjitură,
Pe bucățica ta
De pâine,
Pe buzele tale,
Pe ochii tăi,
Pe mâinile tale.
Cea mai frumoasă
Parte
Din tine
Nu ești niciodată
Tu,
Ci ceea ce se împarte
Cu tine:
Cealaltă jumătate,
Cealaltă privire,
Cealaltă mână,
Încâlcind iubiri
Între degete,
Dimineața.

La timp

Ceea ce nu spui
La timp
Nu spui
Niciodată.
Pentru că niciun gând
Nu se mai naște
Vreodată
La fel.

În schimb,
Ceea ce nu iubești
La timp,
Moare.
Își împachetează
Buzele
Pentru alte săruturi,
Mâinile,
Pentru alte îmbrățișări,
Sufletul
Pentru altă jumătate.
Ce nu iubești
La timp
Îți putrezește
Mai târziu
În moalele inimii,
Iar
Golul din urmă
Nu se șterge
Decât
Cu altă inimă.
Întreagă.

Pentru că
Nicio iubire
Nu moare
Vreodată
La fel
Cum a început.

Ascunde-ți mâinile!

Ascunde-ți mâinile,
Iubite!
Când le-ntinzi
Se stoarce lumea
De îmbrățișare.
Își plâng pleoapele absența
Din privire
Iar
Degetele sufletelor toate
Amorțesc,
În așteptări și amânare.

Odihnă

Mă opresc puțin.
Am scris prea mult despre ochi.
Când încerc să
Le aranjez genele
În cuvinte,
Se închid.
N-au loc să clipească
De litere
Și gânduri.

Definiție iubindă

10 păreri pe o ață
Roșie,
De pus la gât,
9 zâmbete întoarse
După câte un ochi
Verde,
8 apropouri cu pretenții
De subtilitate
Împărtășită,