Sinuos


Trecem peste. Se încordează mușchiul inimii în bătaie, pulsând grăbit sânge în vene. Trăim forțat, cu pielea înfiorată, cu gândul concentrat în ridurile de pe frunte, cu mâinile pocnind cuvinte nespuse. Alergăm. Pașii se împiedică neputincios în pietre și praf cu miros de ploaie trecută. Ne oprim și privim în urmă: e ciudat drumul ăsta alambicat în voință, șerpuit în țintă, indecis.Truth_by_damnengine

Ne odihnim. Împachetăm iresponsabil superlativele în arhiva cu autocereri banale. Se-apleacă standardul în vânt, învins. Regulile cedează, gândul scade, ridurile își uită din savoarea liniilor. E cald și miroase a cireș înflorit și a suflet plin. Pașii își ogoiesc bătăturile la soare iar buzele cântă. Ne oprim din noi înșine, cu mâinile deschide-n gesturi ample, lente, râzând a bună dispoziție și nepăsare. Dormim. E scurtă viața asta credulă, cu gândul aiurea și inima-n nouă vieți neștiute.

Cântărim. Se strâng motivele pe genuri și vechime. Din noi curg izvoare încâlcite de rațiune și sentimente, aleatoriu. Ne ia o viață să decidem. Între timp, drumul urcă și coboară, copilăria crește și scade, sufletul iubește și ceartă. Nu-i loc în noi de noi înșine așa că ne-mpărțim. Din puls, din gând, din inimă, din lege. Și, împărțind, crește umanul în cântare. Valoric.

One thought on “Sinuos

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s