Emoția lui „a fi”



E simplu
Ca un singur nod închegat între două capete
Ale aceleași ațe,
Ca unirea a două jumătăți de farfurie
Scăpată pe gresie
Din greșeală,
Ca tine când dormi…

E cald,
Ca nisipul uitat în soare
Fără chef de castele,
Ca suflul pieii obosite
Uscate în iarba
Fierbinte,
Ca tine când râzi…

E frumos,
Ca ulița întinsă verde spre lumină
În flori,
Fără urme în pământul rece,
Ca omul de zăpadă croit
Din măsline și nasturi
Uitat în grădină,
Topit,
Ca tine când ești…

E ușor…
Ca ridicarea din sprânceană
Când te miri
De nimic,
Ca valul ce trece
Fără să privească în urmă,
Hotărât,
Ca mâna ta pe mâna mea
Sfioasă,
Ca tine când iubești…

35 thoughts on “Emoția lui „a fi”

  1. raportare, asemanare, descriere, diversitate, imaginatie si muzica pe final in acord cu o simtire sincera au facut toate, in cuvinte masluite bine sa graiasca despre fiintare.🙂

  2. Rândurile astea m-au făcut să visez….. nu știu încă dacă să-ți mulțumesc sau nu🙂

    Frumoasă și melodia!

    Noapte înstelată!

  3. de-aş înveli în albul de var toate aceste cuvinte şi tot le-aş citi în suflet. fiecare formă rotundă are un opus pătrat….şi totuşi se îmbină perfect…în cuvinte!

  4. “E simplu
    Ca tine cand dormi…
    E cald
    Ca tine cand razi…
    E frumos
    Ca tine cand esti…
    E usor
    Ca tine cand iubesti…”
    Superb!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s