Să dorm și-atât. Să-mi cadă oboseala de pe brațe, alb, pe pernă. 
Să-mi caut realitatea-n vis de-amiază, cu doru-n cârcă. Să dorm cu vis distins, cu capul într-o parte, neglijând.
Să dorm ciudat, cu suflet strâns din trudă. Să-mi număr orele greoi, cu lene binecuvântată-n neputințe. Să dorm ca niciodată, în tăceri, nepovestind nimic niciunei vieți, din buză.
Să dorm și-atât! A, bine! Și să mai uit din mine cât mai sunt!
Chgabriela's Blog 
Somnic dulce să ai ! 😛
Multumeeeeesc! Somn usor!!:)
Frumos text! De vis. 🙂
Putin adormit:) multumesc!
🙂
🙂
Gabriela, desi ne induci lumina difuza, a inganatului cu somnul, tu stralucesti intr-o lumina atat de limpede, incat, mie imi vine sa ma spal pe ochi cu ea. Numai asa, ca sa ma trezesc din propriul somn insomniac!
De s-ar trezi din somnul meu oameni mai limpezi, as fi fericita:)
Multumesc din suflet!