Orașul doarme
Pe minutare.
Orele se comprimă
În regrete non-somnolete
Și liste neterminate.
De fiecare dată
Când adorm
Mai rămâne
Un cuvânt
De spus,
O cale
De urmat,
Un om
De iubit
Cu pleoapa deschisă.
Mașinile dorm
Sprijinite-n ziduri.
Ideile se întorc
Pe toate părțile
Și se extind, elastice.
De fiecare dată
Când închid ochii
Mai rămâne
Un vis
De trăit,
O mână
De simțit,
O pereche de ochi
De privit
Cu inima trează.
Oamenii dorm
Cu capul în mâini
Și sufletu-n presă.
Își dorm durerile,
Bucuriile,
Emoțiile,
Până rămâne
Din ce în ce mai puțin
Timp
De trăit.
totul doarme…frumos 🙂
😀 Multumesc… frumos.
🙂
frumos 🙂
Multumesc:)!
Superb…superb…nu stiu ce alt cuvant sa folosesc…
Multumesc din suflet. E un cuvant mai mult decat generos:)!