Vouă


tuip
Cu umeri grei, cu zâmbet cald
Își joacă treburi la minut,
Iar seara, cu obrajii-n fard
Își vindecă din conținut
Îmbrățișându-te la gard,
Când vii,
Cu sufletul crescut.

Când pleci, cu ochii mici, aprinși
Își strânge-n buze cuvânt bun.
Până te-ntorci, cu pași convinși,
Își toarce doru-n rămas bun
Și-ți ține inima-n ochi ninși
Când ești departe
Prea mult timp, nebun.

În spate duce zile-n stăruinți,
În mâini își mângâie din ani.
Își strânge rugile în sfinți
Și nu-și dă sufletul pe bani
Când se perindă
Cu mâini întinse, din golani,
Cerșind căinți.

Are copii când crește om.
Și-i ține-n suflet, fericire,
Iar când se duc, din pom în pom,
Nu-i vindecă de amintire,
Că-s mici
Cu cei doi metri, din genom,
Și ani prea mulți în devenire.

Femeilor cu suflet plin,
Să ne trăiți primăveri calde!
Viselor voastră mă înclin,
Ca-n drumuri scurte să se scalde,
Cu patos,
Sufletul deplin
Și zbor peste arcade.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s