Suntem atât de diferiți:
Tu cu aripi înalte
Și subțiri,
Eu cu aripile
Late
Și scurte.
De n-am învăța
Să ne
-mbrățișăm
În zbor,
Ne-am prăbuși
Pe marginea lumii.
Suntem atât
de diferiți:
Eu cu vorbe închegate-n
Speranță,
Tu cu tăceri peste
Zgomot.
De n-am înv
ăța
Să oprim
Literele arse
Înainte de-a spune
Ne-am răni,
Nesfârșit,
Buzele plânse.
Suntem atât de diferiți:
Tu cu inima-n scut
De teamă,
Eu cu inima largă
De vise.
Dacă n-am învăța
Să iubim
Înainte de luptă,
Ne-am risipi
Viața
Fără să trăim
Vreodată…
Infinitul.
Extremele se atrag😃
Foarte frumos.
Da 🙂 Altfel, ce am mai invata unii de la altii?
👏👏👏
Multumesc frumos 🙂