Tomnindă


autumn
Fără tine
Mi-e toamnă.
Mă prind frunze
De obraz,
Mă-ncheagă-n limb
Uscat
Și mă adorm în vânt
Până mă sting
Pe margine de scoarță,
Încălzind copacii
Cum încălzim noi
Noaptea
Sufletul
De zi.

Fără tine
Mi-e frig.
Mă scutură păsări
De piele,
În drumul lor
Spre nicăieriul cald,
Cum își scutură
Aripi
Din ploaie
În popasuri.
Mi-e jenă
Cu pielea desprinsă
De suflet.
Fără tine
Nu mai am
Formă
Și gură
Și pleoape
Și mâini.

Fără tine
Mi-e noapte.
Ziua simte
Când pleci
Și-și pune soarele
La odihnit
Sub nori de
Nimicnicie.

Nu știu cum faci
Când nu mai ești
Sau când n-ai existat
Vreodată,
Că-n urma gândului
De-a putea fi
Lași gol,
Pe care nu-l mai umplu
Nici soare,
Nici aripi,
Nici frunze
Nici
Cuvinte.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s