Eu plec

Eu plec. Mă așteaptă o umbrelă posibil albastră și-un nor.

Eu plec. Las în urmă o întrebare fără răspuns, că așa e frumos.

Eu plec. Îmi atașez accentul unei cești de ceai… de ora 5.

Eu plec. O să-mi uit cuvintele până la sfârșit de august.

Eu plec. Îmi vindec rănile de dependență și ochii de socializare… virtuală.

Eu plec. O să doară absența îmbrățișării promise, pe care aș fi convertit-o în rămas bun.

Eu plec. Îmi pregătesc pașii de ploaie și drum lung.

Eu plec. Îmi râde concediul pe fereastră, una pe care vor crește aburi, că-i frig în țara ploilor.

Eu plec. Vă las un zâmbet și o promisiune: de-a scrie câte-un pic și de-a vă ura de bine.

Concediu plăcut!