Crăciunul orfanilor

Poezia copilăriei mele, regăsită… O știam pe dinafară când eram mică. Nu aș fi vrut să cresc mare…

E noapte târzie
Copiii pretutindeni
Așteaptă să bată la geam Moș Crăciun.

Îmbrăcați frumos,
Cu toții sprinteni,
Voioși ca toată lumea în seara de Crăciun…

Într-o căsuță scundă,
La o margine de sat,
Fără lumină, fără foc, cu geamurile sparte,
Stau doi copii, ghemuiți de frig, în pat,
Așteptând să vină Moș Crăciun de departe..

Cum venise în trecut, când mama trăia,
Și le-aducea jucării, bomboane și hăinuțe,
Cum ascultau lângă ea, când ea le povestea,
Unind într-ale ei mâini a’ lor mânuțe…

Dar…nu mai vine…
În zadar o tot așteaptă…
E noapte târzie;
tot satul doarme liniștit.

Numai doi orfani,
Cu inima-ntristată,
Străbat uliți spre cimitirul pustiu.

Acolo e averea
Și Moș Crăciun al lor,
Inima lor gingașă
O caută pe ea.
Nimic mai mult decât pe mama o vor
Și celelalte se vor adăuga…

După drumul lung sosesc la mormânt,
Prinși de mânuțe, obosiți sărmanii…
Glasul lor e înnăbușit de vânt.
Viscolul bate, el nu cruță orfanii…

Mamă, scumpă mamă,
Tu dormi sub glii!
Și sufletul tău, de ceruri mai sus…
Și nu-i vezi la mormânt
Pe-ai tăi dragi copii
Cum te-așteaptă-ntruna
De când tu…te-ai dus…

De când tu te-ai dus
N-avem pe nimeni
Să ne strângă-n juru-i, să ne ocrotească.
N-avem foc în vatră și iarna e grea,
Hăinuțele sunt rupte, cine să le cârpească?

Ana noastră mă întreabă
Când ai să vii;
să ne iei la tine
Așa cum ai promis!
Ai milă de-ai tăi dragi copii
Și ne ia cu tine acolo-n paradis!

De ce să pribegim prin vânt, desculți și goi
Când, lângă tine și tata-n fericire,
Ar fi un loc mic și pentru noi doi…

Când ne-ai vedea singuri pe lume
Doar s-o frânge de durere inima ta!
Spune-i și lui Iisus a noastră durere…
Noapte bună, mamă!
Te rog, nu ne uita!

Cerșind la cer milă,
Cu ochii-nduioșați,
Și lacrimile pe obraji îngheață.
În gerul cumplit, ei stau îmbrățișați,
Așteptând înc-o rază de viață…

E noapte târzie,
Tace-ntreg pământul;
Misterul și tăcerea în sânul ei domnesc.

Copilașii adorm pe-al mamei mormânt
Și-n zorii dimineții
În ceruri se trezesc;
Lângă cel mai frumos brad de Crăciun,
Lângă mama, tata, ai lor iubiți părinți.
Acesta este darul cel mai frumos și bun,
În ceata îngerilor ei cântă fericiți…

Anonim