Când a creat lumea, Dumnezeu a pus în fiecare suflet o bucurie care să se repete, care să adune zâmbetul, de unde s-a stins.
Unora, le-a dat talente recognoscibile. De când e pământul, lumea cântă, desenează, scrie, își îndoaie oasele în acrobații spectaculoase, aleargă, adună frumusețe în pasiuni fermecătoare.
Altora, le-a dat ochi buni, care să vadă în spatele prafului, al pereților desenați în mucegai sau al obrajilor crispați din obișnuință. Și de atunci, bunătatea a primit rang selectiv, de om naiv sau rar, cum nu se știe peste tot în lume.
Tuturor, însă, le-a dat iubire. Infinită, crescândă, năucitoare, magică. Nu toți au învățat, totuși, că celulele fiecărui suflet sunt scăldate iremediabil în iubire. Mulți încă își caută talentul în ceilalți, uitând că frumusețea, flacăra, imensitatea celui mai frumos dar nu se aprinde din ceilalți, ci din cărbunele adunat de la prima respirație în propriul suflet. Și abia apoi își găsește perechea în sufletul de vizavi.
Să iubim, deci. De unde nu avem, să strângem. De unde s-a stins, să aprindem. De unde este, să înmulțim. Pentru că fiecare talent care ne definește nu există, în sine, fără să iubim. Dacă nu ceea ce creăm, măcar frumusețea privirii celor care descoperă în munca noastră o părticică din ceea ce iubesc sau din ceea ce vor să devină.
Să privim viața cu ochi buni. Pentru că fiecare privire risipită nefiresc în ograda vecinului, căutând ce nu ne-a fost dat să trăim în ograda noastră, înseamnă o clipă în minus în a trăi o minune. Cea de a deveni, mai întâi, ce vrem să vedem în lume.
Chgabriela's Blog 
Am observat ca oamenii incep sa realizeze ca mai intai vine iubirea de sine, apoi iubirea fata de celalalt, pentru ca asta mi-a atras atentia mult din articolul taau 🙂 Noi cautam completare, validare si iubirea la cei din jur, dar uitam cu totul ca detinem calitati si aptitudini care ne fac frumosi si capabili.
🙂 Nu as folosi iubirea de sine ca principiu. Eu vorbesc de iubirea care porneste din fiecare, nu care se indreapta spre sine. Iubirea de sine trebuie sa existe, nu insa egocentric. E normal ca iubirea sa ceara implinire in ceilalti, dar daca nu exista sursa binelui si frumosului in sine, ceea ce cautam e doar o salvare in celalalt, nu o completare 🙂
te-am gasit pe ztb :d si ma bucur:D succes
Multumesc din suflet! Bine ai venit :)!
foarte frumos acest post, si melodia este placuta
Multumesc frumos, Florin 🙂
Buna, Gabriela!
Am venit tot din ZtB, am citit articolul si comentariile: “Like” pentru ansamblu!! Am comentat – iata! – pe o adresa de-a mea care s-a format singura (am doua de g-mail; aceasta am facut-o recent, pentru … telefon)
Remarcabil locul 1028 in ZeList.
As vrea sa mai revin sa lecturez, deci voi incerca sa fixez (pe unul din blogurile mele) linkul spre acest blog.
~
Cornelius, 🙂
Multumesc din suflet pentru vizita is sustinere :)!
Nu pot sa dau un Like si la modul real (imi da eroare); voi incerca sa revin de pe alt cont. Am trecut blogul pe o Lista, pe unul din multele mele bloguri … inactive (deocamdata; cred ca am reusit – zilele astea – sa Evadez din capcana Tagged&hi5). V-ar interesa sa va invit pe o Retea NING? (daca nu sunteti deja pe vreuna) ~ Cornelius, 🙂