Seninătate


Ai privit vreodată seninătatea în ochi? Are fruntea lată, cu gândul ciuruit în ridul fin uitat în linia pielii, vorbind despre ceva ce-a fost odată o luptă. Zâmbetul e firesc și simplu, ca o poveste din două rânduri calde, unind două buze, familiar. Fiecare cuvânt, de o simplitate tocind filosofii aspre fără efort, sapă în suflet bucurii ascunse, iubiri atât de lucide și clare, încât ustură, prin simpla lor prezență. Iubiri senine, săvârșind logici fără radical, în are 1 + 1 fac 1, fără întrebare.Flower_Eyes_by_EmilyScherz_largeRead More »

Verbal, nonverbal, paraverbal. Limită şi infinit.


Poate nu ştiai cât de puţin contează cuvintele… Nu mă înţelege greşit, nu pledez nici pentru tăcere, de atâtea ori plină de informaţie, nici pentru scăderea numărului de cuvinte, pentru că ar fi absurd să anulez una dintre caracteristicile care trădează unicitatea omului ca fiinţă. Dar cuvintele în sine, alăturarea de litere în formularea unui sens care oricum este privit diferit de fiecare dintre noi, chiar dacă similar prin convenţie, nu contează procentual decât 7 % în tot scenariul pe care îl impune comunicarea orală.

Cuvintele, multe sau puţine, cizelate sau în formă “brută”, reprezintă atât de puţin din ceea ce eşti… Îţi imaginai că tăcerea poate fi mai plină de informaţii decât înlănţuirea asta atât de aleatorie de litere, care pentru tine înseamnă ceva? “Tăcerea” limbajului non-verbal, a gesturilor care trădează, a mimicii atât de complexe, a mişcărilor, toate fac parte din tine mai mult decât cuvintele bine alese, interpretabile. Limbajul corpului tău este atât de amplu şi atât de sincer, încât foarte puţini pot să-l stăpânească suficient încât să nu transmită realitatea gândurilor. Read More »

Conştiinţă


Te plângi că e frig, că prin căciula de iarnă şi ochelarii prăbuşiti pe nas, viscolul taie respiraţii, că te împotmoleşti în fiecare pas şi ţi-e greu. Te plângi că la birou e prea cald şi afară e ger, că iarna îşi cere drepturi nemiloase şi că tu încă porţi geaca de anul trecut, aia care nu prea îţi mai place.

Cât de puţin contează…Read More »

NU


Egoism… Nu vreau să mă împart, nu vreau să mă exprim, nu vreau să mă uit. Azi nu vreau să mai ascult ce au alții de spus despre ei înșiși, deși în 99 % din cazuri fac asta cu plăcerea de a ajuta un pic. Gândesc limitat azi, într-un cerc zăvorât pe dinăuntru, în care îmi găsesc gândurile mele despre mine atotsuficiente.
Nu invit la discuție, nu salut, nu mă simt prost când nu mi se răspunde. Nu mai vreau.
Nu-ul mi-a devenit prieten bun în cercul meu. L-am pus paznic la ușă și își face treaba mai bine decât credeam.
Nu sunt azi eu cum mă știi, nu zâmbesc pereților ca să pară mai prietenoși, nu ridic din umeri când mi se zice ceva ce nu înțeleg, ca mai apoi să râd de una singură în spatele mânecii trase un pic, pentru că e prea scurtă.Read More »