Când nu te vede nimeni


__by_bordodusler-d4sesu4
Cine ești tu
Când nu ai urme
De alt om
Pe buze
Și în ochi?
Când nu exista da
În nu
Și nu
În da?
Când nu te miști
Cu pașii învățați
De-atâta vreme
Și nu ai scut
De apărat imperii
Clădite-n fortăreți
De suflet neîmpărțit?

Cine ești tu
Când binele nu-i prins
În cameră și-n poză?
Când nu ai mâini de dat
Doar când privesc umanii
Admirând?
Când nu ai vini
Pe margini de fileu
Și-atât de multe reguli
De trăit?
Când nu îți spune gândul
Să te abții
Și să nu rupi peceți
De-atâta timp lucrate
Peste oameni?

Cine ești tu
Când prețul binelui făcut
Nu-i strâns în ochii
Celor care văd
Și
Lacrimile nu-s zidite
Să atragă
Fireștile cuvinte
Mângâind?

Cine ești tu
Când nu se vede gândul
Pe litere-nnodate
Să spună doar ce-i bine
De vorbit?
Când retrăiești păcatul
Cosmetizându-i plinul
În ascunziș de suflet
Înnegrit?

Cine ești tu
Când nu te vede
Nimeni?

Uscată la soare


Primăvara și-a descărcat bicicliștii în parcuri, deodată. Zgomot de lanțuri și roți învârtite, mâini încleștate unele în altele, iz de păr parfumat și eșarfe la fiecare doi pași. Soare, cald și plin, întârziind pe pielea albă lepădată de hanorace și bluzițe, în alint. Râsete colorate în conversații tipice de parc, despre nimic și despre toate.

Pașii se dezbracă de grabă și bocănesc alene pe trotuarul uscat spre nicăieri. În dreapta lac, în stânga verde. Și nu mai e nevoie de nimic… Miroase a copaci înfloriți și a început de vară iar gândurile zboară la vacanțe închipuite, pentru că nimeni nu te împiedică să visezi. Niciodată…Read More »