Să slăbim?


Lumea știe că îmi place să alerg (după cineva, de obicei, dar motivul nu contează) și îmi pasează lepșe. Așa că, în dor de copilărie cu sticluța cu otravă imaginară în mână, îmi reunesc forțele pentru o nouă provocare: Să slăbim sănătos, cum zice Ancuța.

Mi se pare total nepotrivit să dau eu sfaturi despre cum „ar trebui să fie în lume”. Sunt un om atipic când vine vorba despre mâncare și asta pentru că nu am ținut niciodată diete și nu m-am gândit de două ori înainte să termin o ciocolată întreagă… Am numărat caloriile doar pentru că era în trend și am zâmbit cu ronțăiala între dinți, pentru că nu mi-a fost dat mie… să mă abțin. Read More »

Vrem


Vrem. Ne învârtim în jurul dorinţei subtil sau vizibil, cu capul odihnindu-se silenţios pe birou, în siguranţa propriului mister, pentru un “vreau” neştiut de nimeni, sau cu pumnul izbit de perete, în disperarea neputinţei de a avea ceva acum, pentru că răbdarea şi-a cunoscut limita deodată şi nu poate aştepta mai mult.

Vrem să fim mai frumoşi, clişeic, cu ochii blocaţi în pagina unei reviste de prost gust în care valoarea se pierde în spatele unui chip, unul care trebuie apreciat pentru ce este dar niciodată exagerat în interpretarea aparenţei.

Ne dorim să fim mai înalţi sau mai scunzi, ca să putem cuprinde mai bine în căldura braţelor o persoană anume.

Ne dorim bani, pentru că ni s-a spus de atâtea ori că nu cumpără fericirea dar că o implică prin putere.

Ne dorim aparenţă şi valoare de moment, suprafaţă şi material… Şi uităm de ceea ce contează.Read More »

Primă amintire


Că tot îmi plăcea să alerg când eram mică…în întrecere cu mașinile, cu oamenii, cu ideile, cu râsetele. Lepșele nu îmi sunt azi străine.

Amintiri: se perindă prin minte cu iz de frunză de portocal, ținut în ghiveciul de la căpătâi în timpul somnului, în camera cu miros de acasă, cu râs neașteptat când nu te vede nimeni pe stradă și când imaginea vecinului îmbrăcat în fată și împodobit discret cu o perucă ondulată îți testează limitele controlului, cu gustul caiselor – piersici din spatele casei, mic dejun, prânz și cină ale musafirilor cunoscători, simțit până-n vârful papilelor gustative sensibile la amintire, cu căldura unei îmbrățișări care îți amorțește vârful degetelor reci de plăcerea revederii, cu adierea mirosind a salcâm, în minte deja așezat în tigaie cu făină și zahăr, cu sunetul pașilor apăsați ai tatălui pe hol, recunoscuți ritmic deja instinctual…Read More »