Portret


tumblr_mhg8nhcaEz1r8ktnio1_500
Dacă te-aș descrie
Aș insista pe ochi
Și pe sentimente
Albastre,
Mai ales în depărtare,
De unde forma
Și zâmbetul
Liniilor fine
Nu se văd
Atât de bine.
Le-aș adăuga
Gene clipind
Copilărește
Când mă-ntind
Pentru săruturi
Pe obraz.

Aș începe o foaie
Nouă
Apoi.
Aș scrie despre
Buze
Și emoții aprinse,
Mai ales de aproape,
Când cuvintele
Se disting clar
Pe marginile întinse
În zâmbet.
Le-aș strânge
În alinturi
Când mă apropii
În puls grăbit
De revedere.

Apoi,
Aș scrie despre mâini
Și îmbrățișări firești,
Despre degetele fine
Încrucișate în ale mele,
Calde.
Le-aș adăuga
Tremurul
Iubirilor crescute
În fiecare clipă
Care uită
Să moară.

La sfârșit
Aș insista pe inimă
Și sentimente vișinii,
Mai ales când mă aprind
În ochii tăi
Care știu să zâmbească.
Le-aș adăuga
Frumusețea
Viselor trăite
În lupta
Care vindecă
Golurile strânse
În pauza
Dintre fiecare bătaie
A inimii,
Care resuscitează
Iubirea
Și-o înmulețește
În Dumnezeu:
Din doi
În unul,
Din unul
În doi:
Ping-pong.

Câte puțin


În fiecare zi mai fac un pas. Dimineața îmi deschid ochii în oglindă. Sunt plini, dar este încă loc. Din pistruiul de pe pleoapă, lipsește zâmbetul tău. Ar fi mai verde sclipirea, dacă m-ai privi. Dar de ce ar fi drumul simplu, când poți să-mi testezi răbdarea în fir alb și tăcere-n care să mă regăsesc. Pe jumătate, cam simplă, cam naivă, dar cu o putere pe care nici eu nu o înțeleg, când există speranță. Să vii și să nu mai pleci din ochii mei.
large
În fiecare zi mai strâng puțin. Îmi cântăresc inima în câștig și pauze. Încă este loc. Din bătaia fără țintă, lipsește vocea ta. Ar fi mai vesel pulsul, dacă mi-ai vorbi. Dar de ce ar fi scurt drumul, când poți să te-ndepărtezi în gând strivit și-n întrebare, ca să mă trezesc. Un pic mai bătrână, cam insistentă, cu mâinile goale, dar niciodată mai sinceră ca atunci când îți spun. Să mai stai. Nu pentru vis, nu pentru speranță, ci pentru a-mpărți. Pentru că binele se adună și răul scade, când accepți inima întinsă.

În fiecare zi mai iubesc puțin. Îmi strâng și buzele, și cuvintele. Încă este loc. Din cuvântul nespus, lipsește sufletul tău. Ar fi mai calde literele, dacă ai crede. Dar de ce ar fi sigur drumul, când poți să uiți că sub sprânceana ta ai crescut un zâmbet în al tău. Strâmb la colțuri, cam timid, cam pueril, dar niciodată mai cald ca atunci când îți răspunde. Să mai fii. Și să nu pleci. Chiar dacă libertata îți ridică poveri de pe umeri, nu uită să-ți adune în spate o cruce. Aceea de a nu ști ce cauți când refuzi ceea ce ai. Un Dumnezeu în cer și un suflet în brațe. Nestins.

Respiră! Și ia-o de la capăt! Dar nu șterge suflete, când e prea mult. Ci adaugă din tine. Nu ai de unde ști cât de mult poate crește o inimă, când află pentru ce anume bate.

Odihnă


8692b64289984622c7a7fb09d9706590
Lasă ochii
Să se odihnească.
Așează-i în palmele
Mele,
Deasupra obrajilor,
Să le alint visele
În spatele pleoapelor.

Lasă buzele
Să adoarmă.
Așează-le pe fruntea
Mea,
În sărut,
Să le fur plinul
Din spatele cuvintelor.

Lasă mâinile
Să cadă.
Așează-le
În mâinile
Mele,
Încâlcit
Să le strâng
Când dorm aproape.

Lasă inima
Să se odihnească.
Așeaz-o
În inima
Mea,
Cu totul,
Să o umplu
De iubire
Când uită să crească.

Lasă-te
În brațele mele.
Odinește-te.
Așează-te
Lângă mine,
Strâns.
Să devenim
Un suflet
Împreună.

Bine


92711whetherweretogetherornotlovephotoloveimage
Poate ar fi bine
Să fiu lumină.
Ți-aș oglindi
Obrajii
În soare
Și m-aș juca
În părul tău.
Dar mi-e teamă că
O să zâmbești
Și
N-o să știu
Să nu te topesc
Strângându-te
În brațe.

Poate ar fi bine
Să fiu ploaie.
Ți-aș răcori
Pielea
Însetată
De apă
Și
Ți-aș răvăși
Genele
Sub umbrelă.
Dar mi-e teamă că
O să mă privești
Și
N-o să știu
Să nu fiu potop
Sub ochii tăi.

Poate ar fi bine
Să fiu inimă.
Ți-aș controla
Pulsul
În muzică
Și
Aș împărți
Bătăile
La doi.
Dar mi-e teamă că
O să mă cuprinzi
Și
N-o să știu
Să-mi opresc pulsul
Sub genele tale.

Poate ar fi bine să fiu
Tu.
Poate ar fi bine să fii
Eu.
Ne-am cunoaște
Și ochii,
Și lumina,
Și ploaia,
Și inima
Și le-am crește
Iremediabil
Împreună.

Să împărțim


10436247_847361891964271_3864786409508376197_n
Hai să împărțim
Un suflet.
Să-l luăm pe al meu.
Încăpem sigur
Dacă ne înghesuim
Un pic.
Să-l lăsăm pe al tău
Pentru zilele în care
Sufletul meu
Nu ajunge
După ce creștem
În iubire.

Hai să împărțim
Două buze.
Să le luăm pe ale mele.
Ne ajung sigur
Dacă ne încărcăm
Într-un sărut.
Să le lăsăm pe ale tale
Pentru zilele în care
Buzele mele
Nu ajung,
După ce creștem
În cuvinte.

Hai să împărțim
Doi ochi.
Să îi luăm pe ai mei.
Ne ajung sigur
Dacă privim
Simplu.
Să îi lăsăm pe ai tăi
Pentru zilele în care
Ochii mei
Nu ajung,
După ce creștem
În privire.

Hai să împărțim
O iubire.
Să o luăm pe a mea.
Ne ajunge sigur
Dacă suntem doi
În unul.
Să o lăsăm pe a ta
Pentru zilele în care
Iubirea mea
Nu ajunge,
După ce creștem
În siguranță.

Ca atunci când
Inima ta
Va fi pregătită
Să bată
Pentru noi,
Să fii întreg:
Cu ochii tăi,
Cu buzele tale,
Cu sufletul tău,
Cu iubirea ta.

Simt


tumblr_lvoxqdgvkI1qm3xd2o1_500
Problema e că
Am doi ochi.
Nu îmi ajunge
O singură pleoapă.
O închid,
Dar rămâne
Cealaltă
Deschisă.
Pentru că nu pot să
Nu văd
Dincolo
De absență.

Problema e că
Am două urechi.
Nu îmi ajunge
Una singură.
Pe una o acopăr,
Dar rămâne
Cealaltă
Deschisă.
Pentru că nu pot să
Nu aud
Dincolo
De distanță.

Problema e că
Am două buze.
Nu îmi ajunge
Una singură.
Pe una o strâng,
Dar rămâne
Cealaltă,
Așteptândă.
Pentru că nu pot să
Nu sărut
Dincolo
De tăcere.

Problema e că
Am o singură
Inimă.
Încerc să o închid,
Dar rămâne
Mereu
Deschisă.
Pentru că nu pot să
Nu iubesc
Dincolo de
Așteptare.

Dumnezeu
Ne-a creat
Perfect,
În balans:
Doi ochi,
Două urechi,
Două buze.
Numai inima
Ne-a lăsat-o
Singură
Să nu știe
Decât
Să cuprindă
Altă inimă.
Cu totul,
Fără să se închidă,
Cu totul,
Vreodată.

Să intre


tumblr_lw1qzydoJD1qmxbzeo1_500
Se întâmplă.

Când deschizi inima
Spre tot ce simți
Că e complet
În nemurire,
Spre tot ce e frumos
În ochii mari
Și veseli,
Spre tot ce vrei să fii
Când crești…
Se-ntâmplă că
Se strâng în
Adunare
Urme de praf
Și
Gând acid
Și frig.
Lumina gândului deschis
Spre viața inimii
Bătând în doi
Se pleacă-n greutate
Și în întuneric.

Se-ntâmplă
Să-ți murdărești
Dumnezeul
De lacrima neclară
În durere
Și să uiți –
Că niciodată
O inimă deschisă
Nu strânge în bătaie
Mai multă moarte,
Decât viață,
Mai multă întrebare
Ca răpuns.

Îmi port
Inima
Deschisă.
Să intre:
Și cald,
Și frig,
Și mângâierea ta
Purtând viață
În vârf de deget,
Și-n cuvânt –
Speranță.

Timp


weheartit3
Trece timpul
Prin degete.
Își scutură orele
De riduri,
În palme.
Trece timpul
Prin buze.
Își seacă secundele
Subțiindu-le seva
Și cuvintele.
Trece timpul
Prin păr.
Își albește momentele
Din rădăcini
Odată cu zăpezile
Apuse.
Trece timpul
Prin ochi.
Îi adâncește pleoapele
În priviri bătrâne
De înțelesuri.

Trece timpul
Prin inimi.
Le obosește bătăile
Și muzica,
Iubirea
Și visul
Până la ultima
Suflare.