Dragă Moșule,


Ți-aș povesti despre lume. Vezi tu, noi încă suntem copii, chiar dacă unii avem fire albe, în decor de iarnă. Ochii încă ne sunt vii și sprâncenele arcuite în mirare când ascultăm colinde și colorăm bradul cu globuri. Ți-aș povesti că mulți n-am uitat să ne jucăm; poate ne-am pierdut jucăriile pe drum, dar ne-au rămas gura și ochii, zâmbetele și îmbrățișarea.
tumblr_lbkmojSeW71qbkcruo1_500_large
Și, chiar dacă știi, ți-aș povesti despre cum sufletele noastre cresc iarna, magic, într-o bucurie măruntă înmulțită de respirația rece, râzând după fulare, de mănușile împărțite în încolăcirea degetelor, de setea de lumină și culoare,în sfârșit potolită pe stradă și la geamuri, de mirosul de brad și de zăpadă albă. Se măresc pentru că, de fapt, noi n-am crescut niciodată „total”. Încă ne legăm șireturile sub birouri și încă râdem sacadat în poante puerile.
Read More »

O zi din an


Din categoria: „Azi nu te cert, că e ziua ta…”

Cu gândul la voi, mi-am luat prăjiturile în spate și tocurile în picioare. Mi-am târâit oboseala până la etajul 3 (cu liftul, nu vă speriați) și v-am așteptat cu răbdare în bucătărie la orele 2, 30 trecute fix. Cu timiditatea zâmbetelor jenate de adevărul noilor 24 de ani, v-am ademenit cu ciocolata mamei, cu miros de acasă și gust concentrat de nucă proaspătă.

Profitoare din fire, mi-am “povestit” ziua de naștere în mailuri ca scuze pentru greșeli (o dată pe an este voie); rezultatul a fost mai mult decât cel așteptat: torturi virtuale în culori aprinse, baloane, la mulți ani-uri care nu încap pe pagină, flori și cuvinte simple cu efect…complex. Mi-am dat seama cât de bine e să fiu aproape de voi…Read More »