Când m-am născut
M-am îndrăgostit
Iremediabil
De stele.
Nu știam că sunt,
De fapt,
Goluri din oameni,
Umplute cu visuri.
Dumnezeu îi străpungea
Cu lumină,
După fiecare cădere:
Senzații de gol,
Construite-n speranță
Și trimise departe,
Departe,
Ca să fie protejate
De greutatea pământului.
De multe ori,
Aripile inimilor străpunse
Își făceau curaj,
Își ajungeau golurile
De lumină
Și le acopereau
Umplându-și ființa
De stea.
Dar, niciodată,
N-au ajuns suficiente aripi
Atât de sus,
Încât să sece cerul
De stele.
Așa că
Îmbătrânesc
Îndrăgostită
Iremediabil
De goluri,
De oameni,
De lumină,
De stele…