Ce bine că trece timpul
Prin noi.
Fără pleope lăsate
Și voce tremurândă,
Nu ne-am aminti
Să trăim
Cât încă mai curge sângele
Prin vene.
Ce bine că trece timpul
Prin noi.
Fără așteptarea-ntâlnirii
În emoții crescânde
Nu ne-am grăbi
Să iubim,
Cât încă mai doare distanța
Dintre inimi.
Ce bine că trece timpul
Prin noi.
Fără dorul acut
Atât de zdrobit
În minutare
Nu am alerga
Spre celălalt
Cât încă mai sunt ore
De iubit.
Ce bine că trecem
Prin timp.
Fără mâinile-n riduri
Strânse în mâini,
Nu am mai simți
La fel de mult,
Cât încă mai sunt
Brațe
De cuprins,
Buze
De vorbit,
Inimi
De iubit.
Ce bine că trece
Dumnezeu
Prin noi.
Chgabriela's Blog 
Cred că adesea trecem pe lângă timp, ratându-i momentele. Şi ce bine ar fi dacă L-am putea cuprinde pe Dumnezeu în noi. Dar îmi pare că avem inimile aşa de strâmte.
Cu cat adaugam mai mult din iubirea lui Dumnezeu in noi, cu atat mai mult inima create. 🙂