Dragul meu


Hai să nu mai vorbim despre ani și sfârșituri. Suntem doar doi copii, cu inima crescând în piept nemuriri. Ne jucăm de-a indienii. Fumăm pipa păcii într-o lingură de lemn, scobită la mijloc, și spunem povești în jurul focului din grădină; despre „Inimă de urs” și „Winnetou”, despre grizzly și scalpuri în colecții. Avem acuarele pe față, de la Tempera, și ne doare puțin cearta mamei că le-am răspândit în măști, și nu pe blocul de desen, în teme pentru acasă. Tu nu porți tricou, în spirit de Old Shatterhand, eu am fustă colorată, hanorac încheiat în jurul taliei și codițe strâmte în păr. Suntem pe bune. Fluierăm în lupte și ne împăcăm în pipa păcii.
988673_10152047652923084_360881560_n
Afară e cald. Ne bucură Donald din revistele cu benzi desenate și cireșele galbene din copacul din stânga. Purtăm aceleași haine ca ieri, doar că poala și buzunarele sunt mai colorate. În păr am încă o frunză de ieri, încâlcită în cosițe. Tu lupți cu sabia de lemn și tablă pe care abia ai terminat-o. Știe tata de ce ai cheia de la atelier. N-avem griji, în afară de a ne păstra secretele verișorești după colțurile casei: tu cu Maria a lu Țuțu, eu cu Ancuța, Maria cu Țuțu.

E ora 8 jumate. Televizorul e mic și alb negru. De pe cuptor, ne încruntăm sprâncenele să înțelegem. Prințesa Sissi e fermecătoare. Eu adorm. Maria își face temele. Tu consumi creioane negre la publicitate. Desenezi frumos, cu umbre, portrete din manualul de artă. Suntem norocoși să ne avem, chiar dacă nu știm și ne uităm urât unii la alții în fiecare zi.

Să nu vorbim despre sfârșituri. Tu zâmbești cald, noi te admirăm crescând. În aripi, în inocență, în lumină. Aici e încă frumos și cald, pentru că trăiești în suflete. Încă mă aperi de privirile fără folos, încă alegi filmele HD și le schimbi după primele minute, încă te privești în oglindă și nu ești convins că se așează bine ochelarii sau cămașa la guler. Încă dai cu aspiratorul în pauza de scris și uiți să speli vasele până îți vine inima acasă de la muncă. Încă ne iubim, fără să ne-o spunem și mi-e dor să-ți spun la mulți ani timid, într-un capăt de telefon sau la un pahar de vin alb de Focșani.

Anii n-au rost când zâmbești atât de frumos în lumină. Dar suntem slabi aici, cu riduri în frunte și inimi strânse. Așa că, om drag cu ochi enervant de verzi și frumoși, la mulți ani. În sufletele noastre.

Și să ne vedem cocoțați din nou în cireșul bunicii, citind din Proloage cu intonație copilărească și voce caldă.

Calcul


images
Se plânge lumea

Ca nu e loc pe pământ

Pentru oameni,

Că e înghesuit

Și strâmt

Și cald.

Hai să ne iubim

Câte doi.

Cu obrajii lipiți

De obraji

Am aerisi pământul,

Matematic.

Și ar fi,

Mereu,

Mai mult loc

Pentru oameni,

Pentru iubit.

Așteaptă


index
De mi-ai deschide
Ochii
Nesfârșit să văd
În culmi de pleoape
Cerul,
Tot s-ar usca
Pupilele
De prea multă lumină,
Și mi-aș dori
Să vină întuneric
Să le stingă.

De mi-ai aprinde
Inima
Necuprins să simtă
În plin de puls
Iubirea,
Tot s-ar topi
Din suflet
De prea multă căldură
Și mi-aș dori
Să mă opresc puțin
Să-i întregesc
Din margini.

De mi-ai aduce
Aripi
Etern să desfășoare
Înspre înalturi
Zboruri,
Tot s-ar răni
Mișcarea
Curajului trudit
Și mi-aș dori să stau
Pe-o bancă-n colț de lume
Să mai respir
Firescuri.

Dă-mi, Doamne, bucuria
Pașilor mărunți
Și-a inimii crescute-ncet
Spre culme,
Iar din lumină
Nu-mi da cerul
Întreg
Pe gene scurte;
Așteaptă-mă-n secunde
Să mă ridic,
Uman,
Spre tot ce nu e-n lume
Mai mult decât se poate duce
Pe umeri
Deodată.

Așteaptă-ne
Până-nvățăm
Din aripi zborul
Și din lumină cerul.

Libertate


images
Atâtea buze vorbesc
Despre a iubi
Pentru ceea ce e un om
Când îl întâlnești,
Liber,
Autentic,
Întreg.
Cine mai vorbește,
Însă,
Despre iubirea pentru jertfă,
Pentru zâmbete care ascund
Griji și poveri,
Pe care le porți
Singur,
Pentru ca-n ochii celuilalt
Să rămână lumina
Întreagă?

Atâtea minți vorbesc
Despre a iubi fără a îndruma
Pașii celuilalt
Spre calea ta,
Pentru a nu nega
Personalități
Și dorințe.
Cine mai vorbește,
Însă,
Despre iubirea care crește
În schimbare,
În devenirea
Împreună,
Chiar dacă-i nod în gât
Și teamă-n pas?

Atâtea inimi vorbesc
Despre libertate
Ca alegere personală,
În afara celorlalte
Suflete.
Dar ce e libertatea
Adevărată
Dacă nu decizia
De a dărui
Și a schimba
Din tine
Pentru celălalt?

Inegal perfectă


index
Prăjitura împărțită
La doi,
Inegal,
Ca-ntr-o fotografie
Clară
A dăruirii,
Umbrela lăsată
Foarte mult
Pe o parte,
Cu ploaie-n părul
Care se jertfește,
Sticla de apă
Din care refuză
Să bea,
Până n-o începe
Celălalt,
Două înghețate
Pentru ochii albaștri,
Ochii căprui
Așteptându-și rândul,
Degetele care
Nu știu
Să se desprindă
Chiar și când
Soarele-și stoarce
Sudoarea
În piele,
Masa așteptândă
Aranjată mai generos
Pe farfuria de lângă,
În detaliu de ardei iuți
Și măsline.

Iubirea împărțită
La doi,
Care crește:
Poate nu uniform,
Poate nu egal,
Dar din ce în ce mai mult
În ambele zâmbete,
Într-o singură
Inimă.