Umanitate


giving_flowers-1024x768
Oricât de mare ar fi
Credința,
Cât de hotărât
Pasul,
Cât de convinsă
Așteptarea,
Cât de sus înălțate
Aripile,
Câteodată,
Ca să nu te oprești
Pe piatra de care te împiedici,
E nevoie să ți se spună
Că îngerii nu mor.

Oricât de puternică ar fi
Minunea,
Cât de evidentă
Chemarea,
Cât de covârșitoare
Îmbrățișarea,
Uneori,
Ca să nu uiți că ești om,
E nevoie să ți se spună
Că cine nu se îndoiește
Nu învață să crească.

Oricât de limpede ar fi
Privirea,
Cât de frumoasă
Dorința,
Cât de cuprinzătoare
Inima,
Ca să nu mergi înapoi,
Când sufletul izbucnește,
E nevoie să ți se spună
Că iubirea nu e doar lumină,
Cum nici soarele nu e scutit
De pată.

Dar e împreună.

Și nicio minune
Nu există
Dacă nu e împărțită.

Advertisement

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s