A rămâne

Ne grăbim:
Să plecăm,
Să venim.
Alergăm înainte
Și înapoi
Cu o energie
Pe care nu știm
C-o avem,
Doar ca să simțim
Că existăm mișcându-ne.

Ne grăbim:
Aprindem foc
Pe care să-l stingem
Apoi
În iubiri,
Ne revoltăm
Pentru ca apoi
Să ne-mbrăcăm
În păcat,
Doar ca să simțim
Că suntem vii.

Ne grăbim:
Sărim peste gropi
Până nu mai sunt,
Apoi
Săpăm altele
Ca să nu ne oprim
Vreodată.
Doar ca să simțim
Că trăim luptând.

Ne grăbim:
Adunăm lucruri
Până ne plictisim
Și le schimbăm
Pe lucruri mai noi.
Schimbăm gânduri,
Schimbăm oameni.
Doar ca să simțim
Că suntem stăpâni
Peste viață.

Ne grăbim:
Alergăm,
Uităm,
Ne schimbăm,
Îmbătrânim,
Săpăm,
Astupăm,
Iubim furtunos,
Plecăm.
Și uităm
Că uneori
Cea mai bună dovadă
De viață
Nu e a pleca
Sau a veni,
Ci a rămâne.

A ști că sufletele
Care se câștigă
Nu trebuie schimbate
Deodată
Ci trăite,
Încet,
Construind,
Fără grabă.
Iubind.