Sacrificii


233
Câteodată
Va fi nevoia
Să taci.
Știi ce e mai trist
Decât o femeie
Care așteaptă?
Una care e nevoită
Să uite.
Pentru că dacă ar spune
N-ar fi vreo diferență
În celalălalt.

Câteodată
Va fi nevoia
Să stai.
Știi ce e mai greu
Decât să mergi
Spre nicăieri?
Să fii nevoit
Să stai pe loc.
Pentru că dacă ai merge
N-ar conta
În celălalt.

Câteodată
Va fi nevoia
Să lupți.
Știi ce e mai gol
Decât să n-ai
Un scop de atins?
Să nu știi pentru ce
Să lupți.
Pentru că dacă ai lupta
N-ar fi mai cald
În celălalt.

Câteodată
Va fi nevoia
Doar să iubești.
Știi ce e mai trist
Decât să n-ai
Un suflet alături?
Să iubești așteptând
Pe margine.
Pentru că dacă ai spune
N-ar fi mai ușor
Drumul
În celălalt.

Și, totuși,
Cine să mai fii
Fără iubire?

4 thoughts on “Sacrificii

  1. Există o vreme a tăcerilor şi a cuvintelor de nespus. Nu îţi doresc să fii nevoită să uiţi ceva. Dar nici să trăieşti din amintiri ce-au fost şi din cele care n-au fost şi n-or să fie vreodată.
    Când pentru celălalt nu mai contează nimic din ceea ce ai face tu, aminteşte-ţi că pentru tine încă are o însemnătate şi mersul şi statul şi lupta şi aşteptarea.
    Asigură-te că îţi trăieşti viaţa, chiar şi în vremea aşteptărilor.

    • Multumesc de sfat🙂 Eu scriam ca generalitate si ca stare de moment. Cateodata e nevoie de ne-cuvant. Asta totusi nu implica a nu-ti trai viata, ci a ti-o analiza in popas, cateodata. Ca nevoie de suflet🙂 Frumos scris.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s