Îmbrățișarea


acd9ba890b38f8916d54f227b601eda2
Știam:
Când te-aș fi văzut
Aș fi respirat
Tot aerul dintre noi,
Aș fi strivit florile
Portocalii
Sub degete
Și te-aș fi îmbrățișat:
Întâi cu inima,
Pulsând în viteză
Căldură
În vene,
Apoi cu gândul,
Raționând distanța
Din ce în ce mai mică
Dintre noi,
Iar,
La sfârșit,
Cu toată ființa,
Bucurându-se
De necunoscutul
Iubirii
Care se-nfiripă
În ochi,
În buze,
În mâini.

Dar,
Când te-am văzut,
Ți-am zâmbit
Scurt,
Ca să nu-mi strâmb buzele,
Te-am îmbrățișat,
Pe jumătate,
Cât să nu mă-nțelegi,
Și am început să tremur,
Strângându-mi degetele
În pumn,
De emoție și bucurie.

Pentru că nimeni
Nu e atât de pregătit
Încât să strângă
Pentru prima dată
În brațe
Un om
Care înseamnă
O lume
Și să nu se-mpiedice
Un pic
De întâmplare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s