Dacă


Cele mai multe momente le pierdem. Viața e o înșiruire de șanse. Ne agățăm, deseori, de cele care luminează puternic, pentru contrast, pentru felul în care am arăta în ambalaj, când ne privesc ochii curioși de pe stradă.
images
Și nu deschidem, aproape niciodată, pachetele mici, care înfloresc discret, pe marginea drumului.

Pierdem zâmbetele străinilor din metrou. Prea concentrați pe culoarea podelei sticloase și pe sunetul discordant al șinelor strivite.

Pierdem mâna întinsă a copilului care vrea să cunoască noutatea. Prea focusați pe ecranul cu butoane care traduce un dor silabic, fără emoție simțită în sărutul pe obraz.

Pierdem inima deschisă a celui care așteaptă. Prea obișnuiți să luptăm pentru sine, pentru vraja din vârful muntelui, spre care țintim.

Pierdem lacrima aprinsă pe obrajii durerii. Prea concentrați pe bucuria pe care ne-o dorim singulară.

Pierdem iubirea adevărată, care se înghesuie într-un pachet mic, scrijelit de încercare. Prea adormiți de noutatea unui ambalaj puternic, strălucind în nuanțe de așa zise iubiri, încă nedescoperite.

Pierdem totul. Pășind fără urmă. Fără speranță. Fără copilărie în ochi. Fără Dumnezeu.

5 thoughts on “Dacă

  1. Știi cât de îngrozitor e să aștepți…și cuminte, și îndrăzneț, și tăcut, și vorbăreț….și să nu se întâmple nimic? dar NIMIC? la un moment dat renunți a mai aștepta…ca să nu mori…de tot. fiindcă viu nu te mai poți numi.
    sper să nu știi…si să nu afli vreodată.
    Altfel, Gabriela, scrierea e superb-pilduitoare, iar melodia…un vis.

  2. Nu ştiu dacă faptul că pierdem zâmbetele străinilor din metrou a cel mai mare rău care ni se poate reproşa atât vreme cât constat în jurul meu că nici zâmbetele prietenilor nu mai reuşesc să ne scoată din inerţia plată a unei vieţi de marionetă dirijată din aţe să facă doar lucrurile ce sunt absolut obligatorii.

  3. Nu era un repros!🙂. Poate nu intotdeauna zambetele prietenilor sunt schimbatoare de vieti, pentru ca ne-am obisnuit prea mult cu ele. Cateodata un impuls de la un strain poate fi o minune pentru o zi prea obisnuita. Doar ca…nu prea observam.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s