PS

A avea
Lucruri:
Le strângi,
Le plătești,
Le aduni pe masa din sufragerie
Și
Le admiri
Cu mintea plină
De mărunțișuri
Fără conotație
Umană,
Dar
Care încântă
Prin culoare.
Când mor,
Sufletul crește
În loc să scadă,
Pentru că lasă în urmă
O povară.

A avea
Oameni:
Le zâmbești,
Îi aduni
Prin ceea ce ești.
Nu sunt dependenți
De greutatea buzunarului
Și
Nu dispar
În frângerea timpului.
Când sunt,
Nu e nevoie
De lucruri,
Mai mult decât
O floare
Pe masa din sufragerie
Care să-ți amintească
Pentru puțin timp
Că lucrurile
Nu sunt oameni.
Pentru că mor.

PS:
Oamenii care pleacă
S-ar putea să fie
Lucruri.

Advertisement