Umanitate


empty-poem
Poate că
Lucrurile pe care le scazi
Din binele de azi
Se adaugă
În binele de mâine.

Poate că
Nu există echilibru
Între două zile,
Mai mult decât pentru un zâmbet
Repetat,
Dar de la a treia zi
Sufletul crește
Într-o nouă șansă.

Poate că
Nu știm să suferim
Pentru ceea ce contează
Și
Ne calculăm eșecurile
Pe degete
În fiecare zi,
Uitând de plinul
Din mijlocul sufletului
Care ne îndrumă
Să mergem
Întotdeauna
Înainte.

Poate că
Nu acceptăm schimbarea
Pentru că ne zgârie timpanul
În zgomotul necunoașterii
Și
Fruntea
În rid neplănuit.

Poate că
Cedăm
Înainte de a începe.
Și cum să afli că
1 + 1
Pot face 1
Dacă nu înveți?

Poate că
Vindem
Paharele goale
Neștiind că în jumătatea
Fără greutate
Se ascunde
Lumină.

Poate că
Nu știm să iubim
În afara cuvintelor
Și
Ne sperie
Orice absență
Temporară
Din rândurile care
Nu mai știu să se spună.

Poate că
Suntem oameni.
Atât de oameni
Încât uităm că
Nu numai asemănările
Pot aduna,
Ci și diferențele:
Fiecare clipă
În care ai tăcut
Ca să vorbească celălalt,
Fiecare clipă
În care ai iubit
Ca să-și amintească celălalt,
Fiecare durere
Pe care ai ascuns-o
Ca să nu-l molipsești
Pe celălalt,
Fiecare gând
Pe care l-ai omorât
Pentru gândul celuilalt.

Păcat că
În fiecare diferență
Se descoperă
O neputință
Mai mult decât
O urmă de umanitate.

6 thoughts on “Umanitate

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s