La prima nu cobor


Iau câte un tren, așa aiurea… Nu-mi place să citesc numărul vagonului când urc. Nici unde mă duce. 5b4a7d7ea23683ecc80f9705748ecff1Pentru că ochelarii stau să cadă de pe obraji și lumea e oricum prea mare să nu ajung unde trebuie.În vagon e cald. Prizele nu merg. Oamenii mă privesc chiorâș. Eu zâmbesc. E bine să fiu aici, doar pentru că e cald.

Opresc în stația sufletului. Doar pentru că are culoare galbenă și nume predestinat. Oamenii trec pe lângă mine, ocolindu-mă, fără judecată, fără privire. Fiecare își poartă sufletul în pași, cu graba unei zile de muncă în care eu nu mă potrivesc. Pentru că nu alerg, ci merg simplu, cu dorul unui loc pe care nu l-aș fi crezut vreodată să mi se plieze pe suflet cu aromă de iarnă proaspătă, fără suprafață. Dar care mă încântă, prin simplitatea mirosului.

Ne întâlnim pe o piatră pătrată. Roșie. Și se oprește timpul, lumea, gândurile, trenul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s