Crăciun

Pe fiecare an învins
Se-adună praf croit pe-ascuns.
„Ne doare chipul, e de-ajuns!”
Se plâng ochi, buze, dinadins,
Până se strânge rid în suflet,
Nepătruns.

Anul e copt de suferință,
În ochii ce nu văd din pas în pas,
Ci-și plâng, nebuni, din stăruință
Cu aripile smulse de răgaz,
Până se-adună praf peste speranță,
Din impas.

Și-apoi se-ntinde peste porți
Crăciun bogat în leacuri sufletești;
Își suflă bucurie-n sorți
Și cimentează-iubiri firești,
Cu anul pus la descântat
Pe la ferești.

Colindu-i drag, omul e bun,
Îmbrățișarea-i vindecare-n stoc
Peste dureri, din tremur, se adun
Ochi calzi și mână prinsă-n joc
De sărbătoare sfântă, zâmbet plin,
Din loc
În loc.