Cu stil!

Dimineață. Metroul plânge de oameni înghesuiți coate-n coate, mirosindu-și parfumurile în diagonală, fără alternativă, fără scăpare. E sufocant! „Urmează stația Aviatorilor, cu peronul pe partea stângă”. Degetele mi se tocesc pe tavan, în echilibru perisabil. Amorțesc. Cămașa neagră, pătată-n vișiniu, de mătase fină, își întinde materialul, excesiv și deranjant, alunecând pe piele, zgâriind stilul gândit cu zâmbet în oglindă, în așteptarea întâlnirii de seară, în pasaj. Tocurile-mi prind rădăcini pe podeaua mișcând. Cedez și-mi resemnez privirea pe cămașa șifonată-n echilibristica matinală: „Oricum n-am călcat-o bine aseară” și „nu există ținută impecabilă, există oameni cu stil”.

Mă grăbesc. Pașii mi se aglomerează în trotuar, împiedicat, de parcă abia acum învață să-și poarte tocurile cui. Chin. Piatra suferă sub cizme, cămașa plânge-n piele, rece și-n riduri timpurii, iar fusta-mi înghesuie coapsele, în mers dirijat, haotic. Stilul meu se soarbe-n toamnă târzie, și-și strânge roadele-ntr-un mers bolnav, săltat, cu mâinile gesticulând în aer chinuri matinale. Jacheta-mi curbează talia și-mi roade spatele-n etichetă, insuportabil. Și… e abia luni.

Întâlnire. Îmi trasez un zâmbet cu rujul vișiniu, fără excese. Cămașa nu se aranjează sub degetele stângace, repetând operațiuni neconcordante. Gulerul își ondulează cutele adânci la baza gâtului iar privirea-și caută ținta prin lentilă. A ajuns… Iar mie îmi zboară gândul la ridurile-n guler și din coate.

Acasă. Picioarele-mi plâng, obosite. Pe umerașe, stau cuminți rochițe colorate fără rezerve, în materiale pretențioase sau elastice. Nu le port. Pentru că nu am timp să le calc. Pentru că mă obsedează ridurile ascunse-n material sau evidente. Pentru că nu-mi iubesc electrocasnicele din debara, la fel cum nu iubesc diminețile forțându-mi ochii mici să-și îndoaie genele.

Cercetare. Cu ochii-n lentilă groasă, îmi strâng privirile pe-un site specializat în produse electrocasnice, în gând acaparant: „Repede, până nu se demodează rochițele din șifonier”. Bosch. În lumină primitoare, îmi zâmbește un fier de călcat cu aură miraculoasă. Calcă, fără să lase urme, nu distruge țesăturile, își răsfață hainele în aburi, fără să le atenueze culorile. Parcă nu mă mai sfidează atât de mult electrocasnicele astea mici, cu tentative de stoarcere a degetelor în durere friptă.

Perfecțiune. Un concept steril în obiectivitate. Nu există perfect, decât prin prisma unei priviri. Îmi așez rochia pe talie. În oglindă, bucățile de material pretențios, în tăietură office, se așează precis, centimetric, pe fiecare linie a pielii. La gât port lănțișorul bunicii, în suflet bucuria revederii în pasaj de diseară iar, pe masa de călcat din spatele ușii, stă agățat cu stil fierul de călcat de pe Market Online, ultimă achiziție în variantă practico-modernă, care-mi face treaba de casnică „neconvinsă” pe fugă, fără greș.

Recunosc. Nu am răbdare. La fel cum nu pot să-mi controlez degetele alergând după prăjitura din farfuria magică a mamei, așa-mi aleg, de pe umeraș, hainele pentru a doua zi. Grăbit, calculând timpul pe centimentru pătrat de materiale. Până la urmă, alegerea e absolut subiectivă și personală, necondiționând ocazia de a doua zi. Pentru că nu cred în perfecțiunea unei ținute, ci în stilul unic de a purta o haină. Zâmbetul asortează sublim culorile tomnatice, ochii verzi încântă în rochițele de vară. Ce contează însă, pentru un plus de punctaj la prima vedere, e linia fină a hainelor, lipsa cutelor, prospețimea culorilor. Iar produsele Bosch, generos împărțite în promoții, ușurează munca oricărei femei cu pretenții de stil și oricărui bărbat care-și poartă costumul pe umeri, după ce l-a jertfit pe masa de călcat.

Mâine am nuntă. Nu vreau să particip, dar îmi forțez pașii spre locul de acțiune. Pe umeri am rochia de la ultima întâlnire. E călcată perfect. „Nimeni n-o să știe că nu e primă apariție”. Stilul se poartă pe toc aproape comod și pe brățară asortată ochilor. Iar rochia e încă verde, încă nouă. Îmi tocesc gândurile pe stradă, pășind mărunt, cu florile gâtuite-n mâna dreaptă, contra vântului.

Bosch. Cum mă-mbrac azi?
Cu stil!

Acest articol participă la Superblog 2013.