Cu stil!


Dimineață. Metroul plânge de oameni înghesuiți coate-n coate, mirosindu-și parfumurile în diagonală, fără alternativă, fără scăpare. E sufocant! „Urmează stația Aviatorilor, cu peronul pe partea stângă”. Degetele mi se tocesc pe tavan, în echilibru perisabil. Amorțesc. Cămașa neagră, pătată-n vișiniu, de mătase fină, își întinde materialul, excesiv și deranjant, alunecând pe piele, zgâriind stilul gândit cu zâmbet în oglindă, în așteptarea întâlnirii de seară, în pasaj. Tocurile-mi prind rădăcini pe podeaua mișcând. Cedez și-mi resemnez privirea pe cămașa șifonată-n echilibristica matinală: „Oricum n-am călcat-o bine aseară” și „nu există ținută impecabilă, există oameni cu stil”.tumblr_m2q64wX1sw1qdoff2o1_500_large

Mă grăbesc. Pașii mi se aglomerează în trotuar, împiedicat, de parcă abia acum învață să-și poarte tocurile cui. Chin. Piatra suferă sub cizme, cămașa plânge-n piele, rece și-n riduri timpurii, iar fusta-mi înghesuie coapsele, în mers dirijat, haotic. Stilul meu se soarbe-n toamnă târzie, și-și strânge roadele-ntr-un mers bolnav, săltat, cu mâinile gesticulând în aer chinuri matinale. Jacheta-mi curbează talia și-mi roade spatele-n etichetă, insuportabil. Și… e abia luni.

Întâlnire. Îmi trasez un zâmbet cu rujul vișiniu, fără excese. Cămașa nu se aranjează sub degetele stângace, repetând operațiuni neconcordante. Gulerul își ondulează cutele adânci la baza gâtului iar privirea-și caută ținta prin lentilă. A ajuns… Iar mie îmi zboară gândul la ridurile-n guler și din coate.

Acasă. Picioarele-mi plâng, obosite. Pe umerașe, stau cuminți rochițe colorate fără rezerve, în materiale pretențioase sau elastice. Nu le port. Pentru că nu am timp să le calc. Pentru că mă obsedează ridurile ascunse-n material sau evidente. Pentru că nu-mi iubesc electrocasnicele din debara, la fel cum nu iubesc diminețile forțându-mi ochii mici să-și îndoaie genele.
tda503001p
Cercetare. Cu ochii-n lentilă groasă, îmi strâng privirile pe-un site specializat în produse electrocasnice, în gând acaparant: „Repede, până nu se demodează rochițele din șifonier”. Bosch. În lumină primitoare, îmi zâmbește un fier de călcat cu aură miraculoasă. Calcă, fără să lase urme, nu distruge țesăturile, își răsfață hainele în aburi, fără să le atenueze culorile. Parcă nu mă mai sfidează atât de mult electrocasnicele astea mici, cu tentative de stoarcere a degetelor în durere friptă.

Perfecțiune. Un concept steril în obiectivitate. Nu există perfect, decât prin prisma unei priviri. Îmi așez rochia pe talie. În oglindă, bucățile de material pretențios, în tăietură office, se așează precis, centimetric, pe fiecare linie a pielii. La gât port lănțișorul bunicii, în suflet bucuria revederii în pasaj de diseară iar, pe masa de călcat din spatele ușii, stă agățat cu stil fierul de călcat de pe Market Online, ultimă achiziție în variantă practico-modernă, care-mi face treaba de casnică „neconvinsă” pe fugă, fără greș.

Recunosc. Nu am răbdare. La fel cum nu pot să-mi controlez degetele alergând după prăjitura din farfuria magică a mamei, așa-mi aleg, de pe umeraș, hainele pentru a doua zi. Grăbit, calculând timpul pe centimentru pătrat de materiale. Până la urmă, alegerea e absolut subiectivă și personală, necondiționând ocazia de a doua zi. Pentru că nu cred în perfecțiunea unei ținute, ci în stilul unic de a purta o haină. Zâmbetul asortează sublim culorile tomnatice, ochii verzi încântă în rochițele de vară. Ce contează însă, pentru un plus de punctaj la prima vedere, e linia fină a hainelor, lipsa cutelor, prospețimea culorilor. Iar produsele Bosch, generos împărțite în promoții, ușurează munca oricărei femei cu pretenții de stil și oricărui bărbat care-și poartă costumul pe umeri, după ce l-a jertfit pe masa de călcat.bosch-250x250

Mâine am nuntă. Nu vreau să particip, dar îmi forțez pașii spre locul de acțiune. Pe umeri am rochia de la ultima întâlnire. E călcată perfect. „Nimeni n-o să știe că nu e primă apariție”. Stilul se poartă pe toc aproape comod și pe brățară asortată ochilor. Iar rochia e încă verde, încă nouă. Îmi tocesc gândurile pe stradă, pășind mărunt, cu florile gâtuite-n mâna dreaptă, contra vântului.

Bosch. Cum mă-mbrac azi?
Cu stil!

Acest articol participă la Superblog 2013.

14 thoughts on “Cu stil!

      • Bucureștiul m-a “învățat”. Prin 2003 “am inventat” metoda. Ca și cafeaua făcută ca ness-ul: 2 lingurițe de cafea, jumătate de linguriță de zahăr, direct în cană și apă fiartă peste. Bineînțeles, când le-am inventat, credeam că sunt singura care face așa și când povesteam cu mândrie, descopeream că și ei le inventaseră. :))))

      • :)) Imi placea si mie odata nesul. Acu tremur si de la 3 in 1. In schimb, am descoperit ca si cafeaua simpla iese buna cu apa fiarta peste… cu putina rabdare.

        Cu hainele inca am de munca. Ori…mai multe umerase, ori mai putine haine.

      • Acum am citit ce trebuia sa citesc din comentariul tau. Asa fac si eu cafeaua. Nu nes, dar cu apa fiarta (la birou, cand nu pot sa-mi prepar licoarea in ibric)

  1. mai face cineva cafea altfel decat cu apa fierbinte pusa peste??
    on topic- am vazut cum arata din punctul vostru de vedere “a te imbraca”. O sa vezi si punctul meu de vedere :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s