Dar


În ochii mei
Nu o să vezi răspuns
Pe geană.
Nici soarele n-o să se-aprindă
În luciul alb
Cu mijloc amărui.
Nu o să am sprânceana
Curbată în durere,
Sugestiv,
Când o să-mi plângi
Privire
În privire.

Pe buzele mele
N-o să tresară litere
Din umbre.
Nu o să simți cum mângâie cuvinte
Plinul roșu
Cu zâmbet ancorat în diferență.
Nu o să am sărut
Surpând necunoscuturi,
Sugestiv
Când o să-mi ceri
Cuvinte
Peste suflet.

În mâinile mele
N-o să găsești un loc
De strâns puterea nopții
În odihnă.
Nici inima nu o să-ți crească
Mai mult decât secunde
În speranță.
Nu o s-alunge gândul
Îmbrățișarea strânsă,
Răspunzând,
Când o să vrei,
În gesturi,
Credințe infinite.

În sufletul meu
N-o să citești ușor,
Ca-n paginile simple,
Fără umbră.
Nici visul n-o să-ncarce
Din mine-un început
În minus de
Trecuturi.
N-o să îți șterg sudoarea
De pe obrajii albi,
Când te apleci spre humă,
Renunțând,
Din tine,
Crucea groasă
Dintre umeri.

În mine n-o să fii,
Nici ochi,
Nici buze,
Nici mâini cuprinzătoare,
Nici suflet nou
Pe baricade.
Pentru că luptele
Nu se câștigă-n doi,
Înainte ca
Un singur suflet
Să-și înmoaie
Bătălia
În spadă ascuțită,
Înviind.

Dar…
Aș putea
Să-ți fiu urechi
Și să ascult,
Chiar și când taci
În luptă-asurzitoare.
Pentru că oglinzile
Nu răspund
Când le dai
„Bună dimineața”…

6 thoughts on “Dar

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s