Din ochii buni
Speranța din privire,
Din oamenii aprinși
Motorul de schimbare,
Din pleoape plânsul
Furtunilor trecânde,
Din buze literele
Marilor idei.
Să nu furi
Povestea
Din sufletele albe,
Iubirile crescute
Din sufletele noi,
Puterea de a merge
Din pașii încrezuți,
Durerea crasă
Din obrajii muți.
Să nu furi
Muzica absurdă
Din mâinile iubind,
Copilăria stoarsă
Din lucrurile mici,
Privirile înalte
Din ochii adânciți,
Credința-n ce nu vede
Din suflete ce simt.
Să nu furi
Oamenii
Din lucruri…
Să nu furi!
Tot ce nu ai
E nu pentru că alții
Și-au stors în buzunare
Din ochii tăi.
Tot ce nu ai
E ce nu știi
Să crezi
Și poți să ai
Prin tine
Dacă
Vrei…
Învață!
Ba eu am pentru “să furi” acel sens de “învățare”, dar nu ca pe o memorare, ci ca pe ape-ape, nu apă! 🙂
Furatul de care vorbesti tu e, intr-adevar, invatare:) Eu vorbeam, insa, despre luptele pe care incercam sa le ducem noi pentru ceilalti.
Ei uite…eu nu as putea nici macar “fura” asa ceva . Cum le asezi tu in pagina mai rar…
Multumesc:)!