De fiecare dată
Când clipești,
Lumea se oprește
Un pic.
Se scurge lumina
Pentru o porție mică
De întuneric.
Cât să se odihnească
Ochii
De zgomot,
De scenă,
De om.
Însă,
Când ochii
Se satură de clipit
Sufletul adoarme
Pe marginea trupului,
Până se umple
De pământ,
De univers,
De Dumnezeu.
Chgabriela's Blog 
Superb!!! 🙂
😀 Multumeeeeeeeesc!!!
Stii, poeziile tale sunt atat de incarcate de emotie incat uneori mi-e frica sa ascult si melodia de dupa ele…
Dar nu intotdeauna melodiile au vreo legatura cu poezia. Take the risk:)
Multumeeeesc!