Toyota Auris. Dependența de viață


– Ține-ți mâinile pe volan când conduci, dragule!
– Bine, iubito! Am înțeles! Nu vrei să mă săruți!…Brand signature PMS

Sub râsetele surde, lumea își întoarce iremediabil sensul în gropița ei din obrazul stâng. Privirea se oprește, magnetizant, pe colțurile buzelor aprinse, îndoite în bucurie simplă, copilărească.

– Uită-te la drum, nărodule! mă alintă ironic, și-și închide genele încovoiate repetat, în mișcări amuzate, dar absolut seducătoare.

Întind mâna dreaptă spre părul ei, răsfirat în ochi și-n buze, în haos teatral. Mă prefac erou și-i mișc bucla răsfrântă pe obraz după ureche. Îmi zâmbește angelic și copiază o postură hollywoodiană, în râset alb, cu gesturi aferente de peisaj. Îi dau un ghiont și clipa se oprește sub impact.

Mâinile îmi aleargă haotic pe volan, gândul nu mă mai ascultă. Sub frâna ascuțită, pământul pare să fugă de sub roțile elegante, învins. Centura își strânge victimele, protector, într-o îmbrățișare din ce în ce mai strânsă. Un țipăt de rezervă își aleargă neuronii în puls zvâcnit și în vină explozivă. Suntem vii!

Afară, fixând linia fină a Toyotei Auris, doi centimetri despart șoseaua de prăpastie, viața de moarte. Miroase a aer de munte și a liniște stătută. Din brațele mașinii, două mâini se ridică încrezător, în siguranță, mulțumind pentru șansă. Irina îi zâmbește eroului, cu sufletul mic, înlemnit de întâmplare:
toyota-yaris-hybrid-2012-exterior-tme-001-prev_tcm420-1128303
– Sunt bine! Ia-mă-n brațe!

Cu trupurile mici, sprijinite de capotă, cei doi își contemplă, pentru prima dată cu ochii strălucind, viața rămasă. Își înghesuie mâinile una în cealaltă, cu dor prevăzut, și-și lasă gândurile să se odihnească în aerul tăios al munților. Din spate, Toyota le zâmbește hibrid, a plânset, scurs din durerea aproape-întâmplării, și a zâmbet, al șansei la viață. E îmbrăcată-n luptă și-n personalitate iar strânsoarea corpului metalic încântă în simplitate puternică, încrezută.

Cu mâinile pe volan, ochii privesc la șosea. Se plutește ușor pe linia munților, în brațele Toyotei. Cu geamul deschis, mirosul de munte copt le strânge nările în poftă de viață. În spate, aerul rămâne intact, deși sub amprenta elegantă a roților și a drumului de șosea. E cald și liniște iar privirile plutesc spre departe, comod, cu siguranța drumului deja împlinit în minte. Silențios, mașina curge pe șosea, alintându-și trupurile zbuciumate de surpriză. Treptat, emoțiile scad, sub masajul roților, iar zâmbetele se înalță-n mulțumire pură și frumusețe copilăroasă.

– Ce m-aș face fără tine?!

Toyota Auris. Depedența de viață.

Acest articol participă la Superblog 2013. Cu „siguranță”!

5 thoughts on “Toyota Auris. Dependența de viață

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s