Coraline


Are mâinile albe și firave, cu pielea subțire și gesturile scurte. Când râde, mâinile îi tremură iar pleoapele i se închid, cu genele lipite de marginea ochilor, în lacrimi subtile de bună dispoziție. Când ne întâlnim, își leagănă mâinile în emoție și le strânge în jurul meu, sincer, simplu, ca un copil agățat de gâtul mamei, în dor perpetuu. Un om surprins și cald, pe care nu vrei să-l împarți, chiar dacă nu îți dă vreodată senzația că ar fi departe.

Mâinile. Mi-au plăcut întotdeauna degetele ei. Când eram mici, le analizam invidios, prefăcându-mă că-i citesc în palmă. Are pielea albă și fină iar unghiile, deși scurte, sunt finisate perfect, cu siguranța unei linii trasate pe o foaie, fără niciun ajutor din trusa de geometrie. Dar, nu sunt niciodată lungi, pentru că: „n-am talent”, mi-o taie simplu, cu ochii aiurea, când o întreb, și-și întinde degetele spre mine, cerșind o manichiură simplă, cu lac mat și un masaj neserios în palmă.

Azi ne revedem, după o pauză de luni kilometric asortate dorului. Ochi albaștri, obraji albi și aceleași mâini firave, ascunzând vinișoare străvezii, în gesturi scurte. În aeroport, pe bagajul de cală deja cules de pe banda rulantă, o așteaptă o cutie roșie, din lista de idei de cadouri preferată, și un bilețel scris caligrafic: „Pentru mâini de prințesă, un cadou pe măsură”.

set_manichiura_coralineO urmăresc dintr-un colț inaccesibil al camerei de așteptare, cu zâmbetul întors emotiv pe partea dreaptă a buzelor. Știu că nu îi plac surprizele. De ziua ei, rochia cu floricele galbene și negre, deși croită după ultima modă, nu-i stilizau umerii mici, iar mulțumirea, deși sinceră, ascundea în spatele ochilor un regret clar de irosire-n timp și fonduri. Pretențiile ei erau, întotdeauna, justificate, dar nu acopereau niciodată nevoia mea de a fi prezentă, surprinzător, în preajma ei, de a-i hrăni orgoliul și sentimentele de soră mai mare.

Se clatină obosit, de pe un picior pe altul, cu ochii în pământ, agățându-și degetele de marea ei iubire, un bărbat vesel, cu gropiță-n barbă și părul ondulat.

„-Uite!
-Ce-o fi cutia aia roșieeee?

Se uită în jur, cu ochii încruntați în riduri vesele, își descâlcește degetele din ale lui și desface cutia, după ce citește biletul alb de deasupra. Înăuntru, o geantă corai, împodobită într-un lac fin ascunde o trusă de manichiura completă, subtilizând numele păpușii ei preferate din copilărie, ondulat în accent englezesc: Coraline.

Alături, un bilețel suplimentar îi lărgește zâmbetul pe buze: „Pentru că talentul se exersează”.
Mă arăt de nicăieri și-i râd surprizei în față. „-Ha! Nu știai că vin!”

Mă prinde în brațe, cu degetele firave și-mi stâlcește la ureche: „N-ai leac, dom’le. N-ai leac!”,și-și strânge cadoul pentru femei speciale în brațe, cu ochii traducând o vădită încântare și mâinile cu unghii scurte descâlcind îmbrățișări așteptate.

10 thoughts on “Coraline

  1. Și totuși : Caroline sau Coraline ? Primul apare-n titlu, cel de-al doilea în text. Țin foarte mult să știu pentru că pe cea mai frumoasă fată pe care am iubit-o o chema Caroline.😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s