Crez

Crede-mă!
Fericirea e o neputință
Pe care o supui
Unui exercițiu
De determinare.
Ajunge să crezi
Că neputința
Nu e neputință,
Ca să schimbi marginile
Unei non-fericiri.
De acolo
Până la conținutul din mijloc
E o sumă de pași
Credincioși
Îmbrăcați în schimbare.

Crede-mă!
Fericirea e un virus
Cu răspândire perpetuă
Dar
Care își alege victimele
În funcție de lumina
Din ochi.
Cu cât lumina
E mai stridentă,
Cu atât fericirea
Se instalează
Mai repede
În moalele sufletului.

Crede-mă!
Fericirea e împachetată
În ideal.
Nu se poate trăi
Din fericire
Dacă nu dai la o parte
Ambalajul
De inabordabil.

Crede-mă!
Fericirea e o regulă
Paradoxală:
Cu cât o împarți cu
Mai multe suflete,
Cu atât
E mai mare,
Mai credibilă,
Mai personală.

Advertisement