Ciumă


Visam că nu mai există boli. Trăiam într-o lume în care nu se mai știa de mult culoarea sângelui și a ochilor hepatici. Sufletele, sănătoase, mari, creșteau sub piele și se împărțeau pe stradă în conversații simpatizante, cu zâmbete lărgind buze, în conținuturi vitale.

Câinii leneveau la soare, pe iarbă. Nu mai știau de mult timp să latre. Singura lor ocupație era să lingă pantofii celor care le mângâiau creștetele îmblănite și să mănânce, fără rezerve, din farfuriile albastre, vândute la duzină și înșirate pe marginea trotuarelor.large

Pentru că oamenii uitaseră ce înseamnă aur, de când cu fericirea, urechile se împodobeau cu cercei din piele și din imitații de metale prețioase. Nu se mai găseau motive de protest, de ceartă, de crimă socială și de garduri. Fețele uitaseră de riduri, sufletele de ură, ochii de distanțe.

Visam că nu mai există ciumă. Din aia care duhnește în corpuri răutate pură, cu miros de perfidie și de ură, cu miros de blană arsă a unor câini nevinovați de propria soartă. Ciumă poroasă, galbenă, mortală, care putrezește suflete altădată umane.

Visam că oamenii sunt, deodată, oameni!

14 thoughts on “Ciumă

  1. Macar imaginatia si aspiratiile noastre sa atinga asa ceva.:-) Ne lovim de-acelasi conditional cu fiecare incercare de-a trece imaginea expusa de tine intr-o farama de realitate, macar pentru o ora.

  2. Eu mai cred in oameni.In acei oameni care pune egal intre suflete, in acei oameni ce azi scriu randuri ce vor a mangaia niste ochi intrebatori. Nu, nu este un vis.Sunt oameni si oameni, oameni si caini, caini si caini.Diferenta sta in bunatate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s