(Ne)Siguranță

Mi-e teamă că
Nu mai e timp
Să vorbesc,
Să tac,
Să fiu.
Așa că trăiesc
Cu infinitul în sac,
Închis la margine
Cu ață de mortalitate.

Moartea e
Un firesc subtil –
Ingredient esențial
Cu gust de
Viață intensă.
Finalitatea ajută
La începuturi:
Le construiește frumos,
Pe grade de pasiune
Și nevoie
De a fi mai mult
Într-un cadru
Predefinit
De longevitate.

Și
Nu e nimic
Mai sigur
Ca sfârșitul,
Nici măcar
Nevoia ta
De a vocifera
Iubiri
Dintre ziduri…

Poate că moartea
N-are chip,
În afara noastră,
Așa că
De unde atâtea teamă
Pentru
Inevitabil?

Advertisement